Zdrente — Cristian Em. Stefanescu

Daca s-ar inventa o noua religie, as numi-o "poezie", deoarece autorul a gasit convertirea trairii poeziei in ceva frumos. O particularitate descoperita devreme. Parcurgand manuscrisul, am descoperit caracterul profund al lui Cristian Emanuel Stefanescu, un tanar inventiv, cu o capacitate semnificativa de a inventa posturi ale cuvintelor. Stilul e original si da dovada de talent, identitatea poetica e foarte bine conturata si avem de-a face cu o personalitate literara. - Gabriella Costescu, Priesedinte al Asociatiei Literare Creneluri Sighisorene, membra a Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania \n Considerand ca nimic nu e intamplator, intregul manunchi de poeme are misiunea de a contribui la patrimoniul spiritual al umanitatii, de a fi inca o dovada a complexitatii umane, servind, totodata, drept ofranda catre consumatorul de metafora, de filosofie, de senzatii pure, nerafinate, dure care sunt stilizate laolalta prin termenul zdrente. Da, zdrente, pentru ca suntem bucati de material ale unei imbracaminti divine si pentru ca poezia e o suma de parti din tesutul eteric sfasiat al creatorului de sensuri. Si daca eu m-am hranit cu roadele intimitatii altora, m-am imbracat cu „zdrentele” lor de la amagirile lui Cioran si meditatia asupra mortii lui Dumnezeu a lui Nietzsche, la invataturile, zise si Rubaiatele lui Omar Khayyam si pana la Ultrasentimentele lui Paunescu si Necuvintele lui Nichita, vreau acum prin truda mea sa-i rasplatesc. - Cristian Em. Stefanescu