Temeri, taceri, treceri — Cristina Chirea

Aceste versuri s-au nascut din niste energii si apoi au mocnit, astfel incat au devenit cuvinte. Sunt convinsa ca varsta lor, implinirea lor, aparitia lor in acesti ani si nu mai devreme, nu a fost intamplatoare. Acum a trebuit sa fie. Imi place sa vorbesc despre o transformare personala, care a avut loc negresit, dar nu voi vorbi despre acest lucru, pentru ca este deja tema suprasaturata a deceniului. \n \n Vreau sa vad psihedelic, Mult, frumos si grotesc, Copilaresc, matur si infinit, Vreau sa-mi vibreze trupul, Sa mi se cutremure ganduri, Sa mi se miste in valuri pielea, Sa-mi regandesc pieirea si vrerea. Vreau sa curg in rauri peste mine, Sa ma invelesc si dezgolesc Cu mine. \n \n Sunt Cristina, medic psihiatru, pasionata de lirism, de transcrierea emotiilor in cuvinte, de cuvinte in general, in orice limba. Din cate imi pot aminti, scriu de la varsta de 12 ani, nu stiu sigur daca am facut acest lucru si mai inainte. Cred puternic si definitiv in legatura dintre psihiatrie, psihoterapie si liric, intrucat exista fire invizibile dar evidente si tangibile intre ele. Mi-ar placea sa spun, chiar si un grad nerecunoscut de rudenie.