Second Life — Adrian Christescu

Poate ca tocmai ai trecut pe langa personajul central al romanului inginerul Andrei Banciu un barbat inca tanar profesionist modest si cuviincios stangaci si vulnerabil in relatia cu viata aparent lipsit de carisma si infricosat de propria-i nefericire asumata resemnat in fata nenorocului. Dar Mecanismul politic si social complex demontat cu migala si infatisat captivant in tuse clare fara menajamente exagerari sau simpatii marturisite este omniprezent in Romania. Pe protagonisti ii stim sau nu alesi sau numiti angrenati de peste treizeci de ani in aceeasi disputa asidua pentru castigarea competitiei vietii publice in orice mod... Prins neasteptat intr-o astfel de confruntare Andrei Banciu trebuie sa-si hotarasca drumul mai ales cand miza devine uriasa. \n \n Daca vom vrea sa fim pisicheri, nu ne va iesi. Second Life nu isi devoaleaza titlul direct, ci te provoaca sa-l descoperi. Vei fi incercat de semne de compatimire, dar, garantat, vei fi surprins. Adrian Christescu construieste un roman social, oglinda a unor adevaruri atat de stiute, dar rar graite despre (pare-se) o incurabila boala balcanica, parvenitismul, tratat aleatoriu (dar ce intentii!) cu sprit si amoralitate, intru sefie. Andrei Banciu, personajul principal, inginer, sot si tata (imprudent?), caruia i se contureaza o cariera cu traiectorie ascendenta, va deveni "ocrotitor" (cu un prenume predestinat in spatiul romanesc). Omul din umbra, Marcel Bojan, domnul colonel (si aici nu am spus tot!), ajunge in acel moment al vietii cand considera ca e timpul "sa scapam de mirosul de prosti si sa ne limpezim privirea". Prin urmare, isi va dovedi etimologia, ghidand ascuns razboiul. Dar oare va fi dejucat jocul pleiadei de "casa patrata" si "palat roznovenesc"? Cu stil alert, Adrian Christescu ne povesteste despre Iasi, despre o reala stare de beligeranta actuala, care framanta plaiurile de peste treizeci de ani, intr-un roman-galceava, dar oare a inteleptului cu lumea? - Alexandra Dumitrescu, redactor Din moment ce ai ajuns sa o rasfoiesti, esti curios sa stii daca aceasta carte este un thriller, un roman contemporan sau o poveste inspirata din realitatea zilelor noastre. Cu siguranta, contine doze bune din fiecare, dar, pana la urma, este o istorie a transformarii unui destin - putin probabila, poate chiar utopica, dar nespus de dorita sau visata de fiecare dintre noi, cei pentru care viata este suma propriilor realizari, obtinute prin truda mintii si a bratelor, nu a unui dat al sortii. Rostul imaginatiei in literatura este sa propuna si sa identifice povesti care vor putea capta atentia si ramane in atentia cititorului. Unele pot parea incredibile, dar nu trebuie sa uitam ca, adesea, asa cum ni s-a aratat de atatea ori, imaginatia nu poate tine pasul cu viata. In acest roman exista si un strop de experienta proprie. Pana la o anumita varsta, deloc frageda, atat eu, cat si cei din jurul meu eram convinsi ca nu suntem altceva decat oameni fara prea multe insusiri, indivizi din pluton, pierduti intr-o mare cenusie. La un moment dat, viata ne-a obligat sa cautam adanc in interiorul nostru pentru a putea merge mai departe. Si ceea ce am gasit a fost o surpriza atat pentru noi insine, cat si pentru cei din jur. Astfel, in cazul meu, am ajuns sa fiu convins de posibilitatea existentei unor oameni care, in momente de restriste, pot apuca pe o carare pe care nimeni nu si-a imaginat-o vreodata, la capatul careia pot vorbi de un destin inedit. Second Life incearca sa pledeze pentru posibil