Hotelul amintirilor — Adrian Christescu

In Hotelul amintirilor vom gasi sub forma unor proze scurte intamplarile iesite din comun despre care autorul, Adrian Christescu, spune in prefata: „Am trait lucruri extraordinare, ciudate sau interesante, cred eu. Am cunoscut oameni cu povesti minunate pe care le-am luat in pastrare”. Hotelul amintirilor este o carte a amintirilor placute, care tin de trairile esential umane ale autorului, pe care a dorit sa le impartaseasca si publicului. \n \n Adrian Christescu s‑a nascut in 1968 in Targu Mures. A absolvit Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” (1986), a urmat cursurile Facultatii de Hidrotehnica din Iasi (1988‑1993) si pe cele ale Facultatii de Drept din cadrul Universitatii „Mihail Kogalniceanu” (2004‑2008). Din 1992, a lucrat in vanzari pentru diverse societati comerciale, iar in prezent este managerul propriilor sale companii. A colaborat in calitate de editorialist la Ziua de Iasi (2006‑2007), dupa care si‑a continuat activitatea publicistica pe blogul personal. Volumul sau Trofeul (povestiri, 2011) a primit premiul pentru debut in proza la Salonul International de Carte din Iasi. Este autorul romanului‑thriller Destinul lupului singuratic (cea mai vanduta carte a editurii Adenium in 2015), al volumului de teatru ,,Dragoste” si spatiu locativ (Adenium, 2017) si a tradus din limba maghiara volumul Orasul visurilor de Ildiko Judith Jung. \n \n "Oamenii au reusit sa ajunga in varful lantului trofic din aceasta lume in care traim utilizand ca instrumente de supravietuire si afirmare miturile, imaginatia si fictiunea. Existentele noastre nu pot fi imaginate fara aceasta anvelopa care daca s-ar dezumfla, ar goli de continut ratiunea calatoriei noastre. Fiecare dintre noi poarta inainte de a intra in portul de destinatie o lume intreaga de povesti si intamplari care reprezinta, in cele din urma, singura noastra zestre. Cu totii incercam, asemenea unui Sisif care rostogoleste bolovanul catre varful muntelui, sa pacalim existenta noastra efemera intr-o vesnica truda chiar daca stim ca la capatul ei pietroiul se va rostogoli din nou la poalele muntelui. Desi avem incrustata in gene zadarnicia, ramanem mereu actorii unei piese care simbolizeaza zadarnica inversunare a omului impotriva propriului sau destin. \n \n Fiecare dintre noi pleaca in viata plin de entuziasm si cu speranta ca la capatul drumului sa ne astepte cineva care sa ne ia de pe umeri povara. La debarcare insa, am fi multumiti daca cineva si-ar face timp macar sa ne asculte povestile.” - Hotelul amintirilor \n