Scrieri despre arta si iubire — Tiberiu Cercel

Curajul de a ma avanta in lumea picturii si a metaforelor literare a fost cules din fiecare floare, scoica, ori val de mare, carora le-am dat sarutul retinei mele ca pe o pecete a eternitatii. Am ajuns la arta, probabil, cautand un orgasm intelectual care sa ma puna in contact cu intregul adevar pe care-l pot accepta numai din postura de accident particular dezvoltat intr-un destin alternativ. Cititorul meu trebuie sa fie atras intr-un culoar metaforic capitonat, circuland prin dreptul unor oglinzi in care se va vedea pe sine alaturi de mine, impartind foamea, setea, nesomnul, revolta si jocul tandru al apropierii, incercand sa descoperim impreuna scanteia care ne umanizeaza, atipicul ciudateniei care ne face asemanatori, inventand o noua potrivire. Orice pictura de-a mea trebuie sa se constituie parte a acelui paravan optic pe care eu il interpun intre viata si moarte; un orizont de tensiune, sant de aparare vertical prin care poti sa cutreieri neinfricat, alegand cararea care te face vizibil intr-o lume invizibila, sau invers. - Tiberiu Cercel