Salbatic timpul ne petrece

O poetă cu mare experiență, Vilia Banța, ne propune un titlu orgolios format din trei dactili. Da, timpul nu poate fi stăpânit, nici măcar urmat de cuvinte care încep cu anumite vocale, și totuși el ne „petrece”, ne însoțește ca un tigru îmblânzit de rostirea orfică. Să nu uităm că un volum anterior al poetei se intitula Poarta felinelor. Versurile așezate sub acest titlu-vers, care trimite la neuitatul film (Seceră vântul sălbatic - Reap the Wild Wind) al lui Cecil B. DeMille, din 1942, cu John Wayne și Paulette Goddard, sunt calofile, ușor sceptice, încărcate de meditații lucide, dar senine. Vilia Banța face din poezia sa o artă a seducției, chiar în timp ce invocă sălbăticia vremurilor noastre. - Horia Gârbea Sunet și lumini \n Ce ieftină e ziua aceasta de bazar - \n o inimă de zâmbet, un gând de tot hoinar, \n un ritm tembel crescendo, în aer decibeli, - \n o poartă nou deschisă de îngerii rebeli. \n Ce umbre deșirate se-agață de ferestre \n în cafeneaua lumii ispitelor terestre, \n luminile dansează pe scene inventate, \n poemele se scriu pe flori carbonizate. \n Se strânge seara-n cercul mirărilor fecunde. \n Tu, poezie, ține-mi de toate, de niciunde, \n până la ora-n care liniști amărui \n pe fire de păianjen coboară pe statui. \n Ce limpede e clipa în rima din poem \n și-n lacrima furișă din sufletul boem, \n în cercul lui de taine și uimiri, \n pe-acoperișul urbei în albe năluciri. \n Ce ieftină e ziua aceasta de bazar - \n o inimă de zâmbet, un cântec de pahar, \n o veșnică-nsetare la margini de zadar, \n cu muzică-n surdină și-un gând de tot hoinar.