Parintele care vrei sa fii - Mara Priceputu, Gabriela Barbulescu

Părintele care vrei să fii face parte din colecția Parens. Copii. \n \n Întâlnirea dintre cunoaștere, trăire și transformare O colecție originală, creată de autori români, cu rădăcini în cultura și viața de zi cu zi a familiilor de la noi. Un demers psihoeducațional autohton ce adaugă valoare în gândirea și în practica educației parentale. Părintele care vrei să fii este un spațiu experiențial în care cititorul redescoperă rolul de a fi părinte. Este un loc în care părintele continuă să înțeleagă cine este, cum iubește, cum oferă siguranță și cum poate deveni, iar și iar, reper emoțional pentru copilul său, indiferent de vârsta acestuia. Prin reflecții, exerciții, povești, experiențe și instrumente practice, cartea deschide drumul către o parentalitate conștientă. Părintele care vrei să fii este prima carte din colecția Parens, o colecție originală, creată de autori români, cu rădăcini în cultura și viața de zi cu zi a familiilor de la noi. Această carte este un instrument valoros pentru toți adulții care însoțesc copiii în creșterea și dezvoltarea lor. Lucrarea se adresează atât părinților, cât și psihoterapeuților, profesorilor și tuturor specialiștilor care lucrează cu copiii și familiile lor. Una dintre ideile centrale care traversează întreaga carte este aceea că părintele nu trebuie să fie perfect, ci prezent și conștient. În multe fragmente apare această mutare importantă de la reacția automată la prezența relațională. Copilul nu mai este privit doar prin prisma comportamentului său, ci ca o persoană care are nevoie să fie văzută, ascultată și înțeleasă în emoțiile sale. Scrisă cu profesionalism și pasiune, cartea vorbește despre relații care vindecă, despre conștientizare și despre felul în care creșterea copilului devine, în același timp, și o creștere a adultului. - Georgeta Niculescu, psihoterapeut centrat pe persoană și focusing Chiar dacă lumea s-a schimbat enorm în ultimii ani, nevoile de bază ale copilului au rămas aceleași. Un copil are nevoie de siguranță emoțională, de adulți previzibili, de ajutor ca să-și înțeleagă emoțiile, de sens în experiențele sale. Un copil care se lovește și vine plângând la părinte nu are nevoie de un telefon nou sau de explicații complicate. Are nevoie să fie luat în brațe, să i se spună „Sunt aici!” și să simtă că cineva îl vede. Asta era valabil în trecut și este la fel de valabil și astăzi. Ce s-a schimbat? Nu nevoile copilului, ci presiunea asupra părinților. Azi, părintele este adesea nevoit să fie, simultan, prezent emoțional, eficient profesional, conectat digital și disponibil permanent. Toate acestea duc foarte ușor la oboseală, la iritabilitate și la sentimentul că nu mai face față.