Pana unde are oxigen dragostea — Alexandru Petria

Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Denia neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze scurte ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017). A colaborat cu toare revistele literare din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Șomeș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză. I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata\Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. Revin la încercarea de-l defini pe Petria printr-un cuvânt. Posibil ca acesta să fie „atipic”. Ori „rebel”. „Frapant”. „Recalcitrant”. „Nonconformist”. - Voichița Pălăcean-Vereș Sub masca de macho, poetul e un sensibil, un „sufletist” care ezită abil între „poză” și mărturie emoțională. - Gheorghe Grigurcu