Miresmele sperantei

La malul Marii Nordului, pe nesfarsita-i plaja, un barbat si o femeie calcau desculti nisipul fierbinte, printre scoicile lasate de reflux. Ea era tanara si vorbareata, el, mai in varsta, tacut, fermecat de vioiciunea sa. Femeia ii insira nimicuri, insa barbatul o asculta vrajit, sorbindu-i devotat cuvintele, surazand si cuprinzandu-i cu blandete degetele intre ale sale. Pareau singuri, doar ei doi si tarmul, stapani ai unui univers fugaci, infiripat din reverii si din dorinte implinite, un Paradis terestru, afundat in amintiri absconse si-n uitare, sculptat deavantul unui barbat de a renaste langa o femeie. Priviti din departare, imaginau ravnita fericire pe care fiintele umane o cauta necontenit de-a lungul vietii. Doua suflete odata izgonite din cula Edenului, voit pierdute in babilonia siderala, despartite de pustiuri, regasite apoi, la porunca destinului, pe un petic de uscat marginit de apa in mirificul De Panne. \n \n Intr-o lume in care promisiunile agonizeaza, amagite de un alint si de o firava speranta, Coralia Radomir, asistenta medicala la sectia de oncologie a unui spital din Romania, renunta la tot ce a realizat pe plan profesional si porneste spre Belgia, sa isi salveze povestea de dragoste pe cale sa se stinga. Ajunsa in Bruxelles, insa, descopera nu doar un oras strain, ci o iubire transformata intr-o iluzie si un logodnic diferit, fiindca Matei duce o viata dubla. Prinsa intr-un joc al neincrederii si al minciunilor negate, tanara se straduieste, in zadar, sa-l recastige, fiecare incercare indepartandu-i mai mult, anticipand momentul despartirii. Sfasiata de esec si de realitatea pe care va trebui sa o infrunte intoarsa in Romania, se abandoneaza imprevizibilului, acceptand oferta surorii mai mari, de cativa ani stabilita la Waterloo: sa lucreze pentru Raffaella si Pietro Rizzo, o familie de italieni nonagenari. Intre peretii casei incarcate cu amintiri inramate si povesti din alte vremuri, Coraliei ii pare ca timpul s-a oprit, ca viata i se scurge monoton, cu gesturi repetitive, toate dedicate batranilor, catelului si oaspetilor lor. Nevoita sa se ocupe de menaj si de servirea mesei, cand se priveste in oglinda aproape nu o mai recunoaste pe asistenta atat de apreciata de medicii si de pacientii din Romania, iar la fiecare pranz duminical, pusa in situatii umilitoare, suporta insultele Patriziei si ale lui Valerie, doua femei din cercul intim al familiei Rizzo. Totusi, o raza de speranta va straluci in coltul umbros al existentei sale cand, la rugamintea Raffaellei, accepta sa-l ingrijeasca pe copilul ei de suflet, un barbat haituit de ganduri sumbre si de nalucile trecerii in nefiinta: Xander Boonen, avocat de succes, victima unui devastator accident care il izoleaza o vreme de lumina zilei. Cu ochii bandajati, coplesit de sechele fizice si emotionale, intr-un prim moment Xander ramane inchis in propria-i neliniste, intre dorinta de a-si regasi vederea si femeia iubita - dupa care alergase printre masini, intr-o intersectie, sa-i inmaneze o scrisoare -, dar putin cate putin, rabdatoare, grijulie, "romancuta", cum o ironiza Patrizia pe Coralia, devine unica persoana care-l incurajeaza sa depaseasca obstacolele create de accident. La randul sau, tanara asistenta descopera in avocatul Boonen nu doar vulnerabilitatea unei persoane ranite, ci un barbat indragostit care, cum ea insasi o facuse cu cateva luni inainte, cauta sa salveze o iubire aproape imposibila, marcata de profunde cicatrici. Iar destinul are un plan bine