Metoda de vioara — Eugen Cuteanu

Din grupul instrumentelor de coarde cu arcus, vioara sau violina este cea mai populara. Stralucirea si caldura sunetului ei o aseaza in fruntea instrumentelor folosite azi. Ea nu a fost inventata de un anumit constructor de instrumente, ci s-a dezvoltat treptat in decursul timpului. In secolul XVI si XVII au trait in Italia mari constructori de viori, dintre care amintim familiile din Cremona - Amati-Guarnerl, si Stradivari. Acestia au reusit sa-i dea o forma eleganta si un sunet placut. Denumirea italiana de "violino" arata ca facea parte din familia violelor, ce se construiau in diferite marimmi si purtau multiple denumiri (viola da gamba, viola da braccio, viola pomposa, violone sau contrabasso da viola etc.), avind un numar variat de coarde. Forma noua a violei mici (vIolino) cu patru coarde, usor de cintat si-a cistigat repede intiietatea atit ca instrument solo cit si in ansamblu. O serie intreaga de maestri contribuie la desavirsirea tehnicii de a cinta la violina. Compozitorii tuturor timpurilor au imbogatit repertoriul acestui instrument. Scolile - italiana, franceza, germana, ruso-sovietica - au ridicat cintatul ei la un grad de inalta maestrie. Studiind indelungati ani si cu rabdare, elevul va gasi in studiul violinei un drum sigur spre frumusetea muzicii. - [din Introducere]