Loc de oftat — Laurentiu-Ciprian Tudor

Loc de oftat e si un nou travesti al calatoriei poetului spre sine, o tainica traversare a eurilor fictive, intr-o complicitate inedita si ademenitoare cu nostalgia, cu amintirile, cu iubirea. Nevoia de evadare din griurile lumii creeaza un impresionant palimpsest de simtaminte, de iubiri cunoscute si recunoscute doar prin reflectiile lor in oglinzile poeziei. Un discret hedonism si o aparent acaparatoare senzualitate domina aceste noi "cantece" ale ratacitorului orfic. Ofranda sa, inima insetata de iubire, jumatate din ea in zi, jumatate in noapte. Popas tandru intre suferinta si bucurie. Un baroc portret de femeie creat de fericitele uimiri declansate de cea mai iubita fiinta, cea cu care isi imparte frumos "Taina cununiei". O carte vie despre frumoasele sarbatori ale sufletului. - Liliana Ursu \n \n Erotica nu a murit in poezie, chit ca maladivul si dezesperarea tipata i-au luat intaietatea in secolul nostru. Caz imbucurator pentru cei care mai cred in Eros, in prima dintre cele patru iubiri eline, este ca arta truverilor, a lui Petrarca, a atator lirici acompaniatori ai iubirii, poezia de gen, continua sa existe. Laurentiu-Ciprian Tudor o reprezinta barbateste, spre deliciul tinerilor de orice varsta si al cititorilor bucurosi de lumina din inimi. - Ovidiu Pecican \n \n Odata cu Jurnal de cuplu, Laurentiu-Ciprian Tudor se intoarce la poezia in care a respirat de la bun inceput, o poezie a perenitatii, in care vagile semne ale biografismului nu mai servesc drept ancore. Femeia careia ii este inchinat volumul Loc de oftat e femeia perena, locurile prin care calatoreste discursul liric sunt de asemenea perene. Fata de precedentul volum, versurile lui Laurentiu-Ciprian Tudor se unduiesc sub influenta solara a poeziei scrise de Liliana Ursu si sub cea domestica a lui Emil Brumaru. Atat. In rest, acelasi poet cu voce distincta, modelata de canoanele modernismului tarziu, care ofera o luxurianta si memorabila gradina de poeme erotice, pe aleile careia sa se plimbe, usor jenat, cititorul. - Adrian Lesenciuc \n \n \n De cand l-am cunoscut pe poetul Laurentiu Ciprian Tudor l-am suspectat ca fiind un perpetuu adolescent subjugat femeii, erosului, patosului, un personaj nelinistit, obsedat de cautari, impovarat de întrebari, nemultumit permanent de raspunsuri. Dromoman înnascut, bate drumul fara de intors al poeziei. Pentru el nu exista anotimp, ora din zi ori noapte, intemperie sau cer senin care sa-l abata de la calea sa. Daca ai porni intr-o lunga transfocare dintr-un zoom pe pasii sai, vei descoperi cum ca relieful pe care cutreiera e de fapt trupul plin de forme absolut surprinzatoare al femeii. Sa mergi si sa tot mergi peste-asa ceva. Gandurile o iau razna, ochii se pierd in imagini care de care mai fantastice, mana se face una cu toiagul pe care se sprijina, inima bate intr-un ritm cu care e greu sa tii pasul. Da, e greu sa tii pasul cu poetu’. Zau, daca nu-ti vine sa oftezi, dar pentru asta iti trebuie musai un loc de oftat. Laurentiu Ciprian Tudor te poarta în acest loc si te lasa sa oftezi în voie. Multumesc, poete! - Nicu Alifantis, 20 mai, 2021 \n \n "E unul dintre putinele volume pe care, citindu-le, te citesti. O iei mereu de la început. si, veti vedea, sunt 24 de inceputuri si patru palisade deschise spre lumea din jur. Si cea din miezul creatiei literare. O carte care-si face partea de bine în vremea urateniei de acum. Indraznesc sa o propun tuturor tinerilor care-si doresc scriitura ca mod de viata, ca mod de cautare, ca arheol