Grand Duo Opus 26 pentru pian si vioara — Carol Miculi

Fiu al Bucovinei, tinut locuit de patru nationalitati si ravnit de doua imperii, compozitorul Carol Miculi traverseaza veacul al XIX-lea al romantismului european, incercand o fuziune originala a traditiilor muzicale occidentale si est-europene. S-a nascut in 1821 la Cernauti (aflat atunci in Imperiul Austriac), purtand la inceput numele de Karol Pstikyan, nume ce afirma originea sa armeana. Dar cum in armeana "pstikyan" insemna "din familia celui mic" numele sau se transforma in Mikuli (Miculi) adecvat limbii romane pe care o vorbea, fiind mai usor de pronuntat si in limbite vest-europene. Dupa studii de medicina la Viena, se indreapta catre Paris si spre muzica, unde devine elevul, apoi asistentul lui Chopin, studiind insa si compozitia cu Napoleon Henri Reber. Colinda Europa ca pianist concertist, dar convulsiile sociale ale continentului il cantoneaza la Lemberg (Liov, azi in Ucraina). A compus muzica vocala si instrumentala penduland intre un limbaj post-romantic cu ecourile muzicii iubitului sau mentor - Chopin, dar si Mendelssohn, Liszt, Brahms, incercand in plin veac de aparitie a scolilor nationale, sa astearna timid, dar inspirat, primele lucrari romanesti pentru pian sau canto. Pedagog inspirat, cu elevi in toata. Europa, a descoperit talentul tanarului Ciprian Porumbescu, calauzindui primii pasi si orientandu-l spre studii la. Viena. Dar mai ales a devenit primul editor al lui Chopin, stabilind prin pertinenta cunostintele sale, adevarul muzical intre atatea versiuni contradictorii ale copistilor vremii. Datorita acestei imense devotiuni pentru opera lui Chopin, Miculi isi alege si cetatenia pokmeza, desi pana in anul mortii sale - 1897, granitele noii Europe nu erau trasate. Grand Duo (Marele Duo) pentru vioara si pian este o lucrare generoasa a compozitorului Carol Miculi in patru parti (639 de masuri), dedicata unui duo extrem de fertil in atmosfera romantica a secolului al XIX-lea. De la Schubert la Schumann si Brahms, sonatele pentru vioara si pian s-au amplificat in mari lucrari concertante de inalta vibratie spre beneficiul telmic si altitudinea expresiva a ambilor parteneri. Este si cazul acestui Duo opus 26 penduland intre La major si fa diez minor, structuratin patru parti consistente, care se pot desprinde aproape fiecare din context, reprezentand o piesa in sine (partea I, partea a II-a, si partea a III-a legata de a IV-a). \n Partea I expune o tema luminoasa in La major la vioara delicat sustinuta de pian care incearca o aluzie la relativa minora fa diez, dar continua cu majorul introductiv. O alta tema dinamizata tot in La major ofera un prilej de virtuozitate ambelor instrumente angajate in imitatii baroce (o sectiune mediana nediferentiata tonal). Reluarea temei initiale aduce factura blanda romantica, amplificata usor de unpian concertant. Partea a II-a, alerta, in 6 optimi este o desfasurare spumoasa de virtuozitate a ambelor instrumente, dar afiate sub indicatia initiala de allegro giocoso, in care pasta densa de valori repezi trebuie sa aiba transparenta unui simplu joc. \n Partea a III-a are structura cea mai dramatica, alternand elemente rapide cu cele lente, recitativice, acordand pianului o cadenta de virtuozitate demna sa stea intr-un concert, apoi amplificand acompanierea viorii pasta armonica ce prevesteste pe marii post-romantici rusi, pregatind trecerea spre finalul allegro appassionato in fa diez minor. \n Tema finalului e inrudita cu cele din prima parte, dar cantoneaza lucrarea pe relativa min