Fugarul — Stephen King

Acum intr-o ecranizare de exceptie. Ben Richards nu mai are nici slujba, nici noroc. Are 24 de ani si o fetita bolnava care are nevoie urgenta de medicamente. Traieste intr-o lume unde aerul curat e un lux, iar saracia te condamna la uitare. Asa ca face singurul lucru care ii mai ramane: se inscrie la cel mai periculos show TV din lume. Fugarul. Jocul suprem. Emisiunea unde concurentii devin tinte, vanati in direct, pretutindeni. Premiul: bani, faima si o sansa la viata. Daca rezisti. Acum, Ben e in direct. Toata lumea il urmareste. Intr-o lume care a invatat sa se hraneasca din violenta si sange, Ben devine vanatul. Si milioane de telespectatori se pregatesc sa-l vada cazand. Sa-l vada murind. Dar el n-a intrat in joc ca sa piarda. A intrat ca sa rastoarne regulile. In 1982, Stephen King, sub pseudonimul Richard Bachman, a publicat Fugarul, imaginandu-si un an 2025 in care saracia extrema, poluarea, supravegherea totala si divertismentul transformat in vanatoare de oameni definesc societatea. Asa cum Orwell a prevazut in 1949 un 1984 sufocat de control politic si manipulare, King a intuit un viitor unde media devine arma, iar disperarea e transmisa in direct. Acum, in 2025, intrebarea nu mai este cat de departe suntem de distopia lui King, ci cat de aproape am ajuns. - Marian Coman \n \n Traducere din limba engleza de Mihai Dan Pavelescu.