Mobilul — Stephen King

Pe 1 octombrie, Dumnezeu este in Ceruri, cele mai multe zboruri cu avionul au decolat la timp, iar artistul plastic Clayton Riddell se afla la Boston pentru a semna un contract fabulos. Insa toate astea se schimba brusc, odata cu fenomenul devastator care va fi cunoscut drept Semnalul. Un mesaj subliminal pe care-l aud toti cei care vorbesc la un moment dat la mobil. Tradata de tehnologie, lumea cade intr-un Ev Mediu intunecat, dominat de haos, carnagiu si o hoarda de oameni redusi la instinctele primare. Un cosmar din care Clay si alti doi supravietuitori incearca sa gaseasca o scapare, pornind catre orasul sau natal din statul Maine. In teribila calatorie spre nord, li se arata cateva semne: acolo ii asteapta fie un paradis, fie o capcana mortala. O privire tehnofoba, convingatoare, asupra sfarsitului civilizatiei, cu observatii sociologice care te pun in garda. - Publishers Weekly Privi in jur nelinistit. Toate locuintele erau intunecate – alimentarea cu electricitate se oprise deja – si puteau foarte bine sa fi fost parasite, atata doar ca el avea senzatia ca niste ochi ii urmareau. Ochii nebunilor? Teldementilor? Se gandi la Femeia Power Suit si la Pixie Alba, la smintitul in pantaloni gri si cravata ferfenitita, la barbatul in costum de afaceri care smulsese cu dintii urechea cainelui. Se gandi la barbatul gol, care impungea aerul cu antenele de masina in timp ce alerga. Nu, urmarire nu era un cuvant care sa faca parte din repertoriul teldementilor. Ei se repezeau, pur si simplu, la tine. Dar daca in casele acestea – sau cel putin in unele dintre ele – se ascundeau oameni normali, unde erau teldementii?