Efemeride — Victor Horeanu

In cazul meu, ca si al efemeridelor, am trecut printr-o metamorfoza. Acolo unde isi depun ele ouale e apa curata, potabila. Probabil ca un stramos de-al meu cu numele Horeanu a venit din Maramures odata cu primul voievod. Eu m-am nascut acolo unde se agata harta in cui, undeva la tara, dupa marea foamete si inainte de reforma monetara. Desi erau mai multe lipsuri eram fericit si sanatos. Am muncit de mic copil, mergeam cu caii la pascut si aduceam vacile de la cireada, apoi a venit colectivizarea. Am ramas fara pamant, cai si vaci. Tata, de suparare a murit. Ca la efemeride se termina perioada de larva si incepea cea de nimfa. In vacantele de vara de la liceu, am muncit la combinatul siderurgic, se construia termocentrala. Atunci m-am dezvoltat fizic si psihic. Incepeau sa-mi creasca aripile si intr-o zi a anului 1969 am zburat precum efemeridele si mi-am aratat iubirea desi la mine ziua cea din urma e mult mai lunga. Am vrut sa ramana ceva in urma unei existente efemere.