Din orasul de fier

Fantezia e o trasatura de capetenie a poeziei lui Virgil Diaconu (...). Cu cat carnatia poemelor devine mai substantiala, cu atat indepartarea de real capata la randu-i amploare. Poezia se hraneste cu jertfele oferite de concret si deopotriva cu ofrandele abstractiunilor, in miscarea implinirii sale specifice. Se afla aici o fervoare a sacrificiului primit, un cinism suav al anularii realului, prielnic conditiei lirice. Exista neindoios in volumul aici prezentat pagini care-I provoaca pe iubitorul de poezie Ia o reluare a lecturii. - Gheorghe Grigurcu, Secol \n Volumul cu un titlul discret si pasnic, Secol, cuprinde multa dinamita lirica, poetul aruncand in aer indiferenta noastra cronica fata de poezie (si fata de orice altceva). Este o carte care ne trezeste, asa cum il trezeste pe poetin fiecare dimineata o armata de vrabii.(...) Toate poemele (aproape toate) se remarca prin intensitatea emotiei. Nimic neutru in cuprinsul lor, nimic doar numit ca in poezia minimalista (mizerabilista) la moda azi. Intr-un moment istoric nefavorabil poeziei, Virgil Diaconu a facut din poezie o religie si a ajuns unul din cei mai buni slujitori ai ei. - Alex Stefanescu, Plumbul transformat in aur