Ziua refluxului

• Autoarea bestsellerului Sa-i reparam pe cei vii. \n \n O femeie care traieste cu familia ei la Paris primeste un apel de la politia din Le Havre, oras portuar din nordul Frantei. Un cadavru a fost gasit pe plaja si exista un indiciu ca intre ea si victima ar fi o legatura. In paralel cu personajul narator evolueaza insusi orasul Le Havre, pe care l-a parasit in urma cu douazeci de ani, oras ras de pe fata pamantului de Aliati in Al Doilea Razboi Mondial, reconstruit si devenit astazi principala poarta de intrare a drogurilor in Franta, oras cenusiu, cu o clima posomorata. Deceptia primei iubiri, pierderea tatalui, dar si un eveniment plin de stralucire - botezul unui vas pentru lansarea la apa -, toate reapar la suprafata din colturile de memorie in care fusesera exilate. Ceea ce ramane constant de la prima pana la ultima pagina este emotia, profunda umanitate. Ziua refluxului imbina magnific intimitatea unei femei ravasite de durere sufleteasca cu violenta impersonala a anchetei in care este implicata. - Livres Hebdo \n \n O cautare intima pusa magistral in cuvinte... unul din punctele culminante ale noii stagiuni literare. - Le Temps O ancheta, un roman noir a carui rezolvare este inainte de toate senzuala si existentiala. - Telerama Am primit apelul pe la ora 14, tocmai ma intorsesem acasa, aveam inca paltonul pe mine si pe coapsa simteam, apasatoare ca un bolovan, greutatea posetei, in care am scotocit fara sa-mi gasesc mobilul, ba chiar am rasturnat-o pe masa de la intrare, pe care o folosim ca pubela, fara rezultat, am intepenit, apartamentul era pustiu, vibratiile telefonului se auzeau clar, numai ca sursa lor mi se parea indepartata, imposibil de plasat in spatiu, mi-am pipait buzunarele, adanci si joase, pline de hartiute mototolite, de firimituri, de scame, am simtit bucata de plastic vibrandu-mi in mana pe sub stofa si, cand am extras-o in sfarsit, am vazut pe ecran un numar de telefon fix, cu indicativul 02, Vestul, am raspuns, un barbat s-a prezentat drept «ofiter de politie judiciara» si a cerut sa-mi vorbeasca, i-am spus ca eu eram, indreptandu-ma masinal spre scaunul cel mai apropiat, caci podeaua imi fugea deja de sub picioare, si, odata asezata, l-am ascultat pe individul care, in jargonul neutru si concret al celor care aplica proceduri, ma invita la comisariatul din Le Havre: «Am dori sa va audiem intr-un caz care va priveste». - Ziua refluxului, Maylis de Kerangal \n \n Traducere din limba franceza de Sanda Spiridon.