Zambetele nu fac zgomot

Zambetele nu fac zgomot/I sorrisi non fanno rumore de Enrica Tesio este o poveste urbana dulce-amara despre viata, despre noi insine, despre parinti si copii, despre Craciun si despre vremurile grabite pe care le traim, in care emotiile, gandurile si sentimentele sunt traite pe fuga, dar si despre cursa spre perfectiune a societatii actuale, in care, orice mica greseala poate starni o tornada de reactii. Cartea spune povestea Antoniei (Toni), o scriitoare talentata de carti ilustrate pentru copii, pe care fostul ei sot, Cesare, o numeste melomamma. Toni este mama suprasolicitata a unei fiice de opt ani si o femeie de succes, foarte ocupata, care si-a pierdut de curand mama. In putinele ei momente de liniste, o furtuna de ganduri - despre indatoririle ei casnice, despre cariera ei profesionala, despre fiica ei mereu nemultumita si despre viata ei de femeie divortata - ii invadeaza mintea, amestecandu-se intr-un amalgam zgomotos. Enrica Tesio este originara din Torino, are trei copii, o relatie de iubire si o cariera impresionanta de copywriter, meserie pe care o practica cu pasiune inca de la varsta de 20 de ani. A debutat ca scriitoare in anul 2015, cand a publicat cartea La verita, vi spiego, sull'amore, care a inspirat un film regizat de Max Croci. Enrica Tesio a cochetat si cu poezia, fiind autoarea volumului in versuri Filastorta d'amore: Rime fragili per donne resistenti. Insa se pare ca proza este genul care o prinde cel mai bine, din portofoliul ei facand parte si romanele Dodici ricordi e un segreto (2017) si Tutta la stanchezza del mondo (2022), care a inspirat un spectacol impreuna cu Andrea Miro. Cartea de fata, Zambetele nu fac zgomot va fi, de asemenea, adaptata pentru marele ecran. Toni traverseaza o perioada grea din viata ei, dar nu se da batuta. In fiecare dimineata se trezeste si infrunta provocarile cu care vine fiecare zi, provocari care sunt cu atat mai numeroase acum, in preajma Craciunului. Toni trebuie sa se gandeasca asadar si la: reuniunile de familie ce vor urma, la cumpararea cadourilor pentru cei dragi si la doza de falsitate care se impune in astfel de momente de dragul celorlalti, dat fiind faptul ca ea nu se afla chiar in cea mai fericita etapa a vietii ei. Insa deocamdata trebuie sa se concentreze pe lansarea noului volum din seria de carti pentru copii Octavia Minunata, intitulata Octavia Minunata la Polul Nord. Expunerea in media care o obliga sa fie atenta la toate detaliile: cum arata, cum vorbeste, cum respira, etc., pune o presiune mare asupra ei, dar aproape ca nu mai are timp sa simta aceasta presiune din cauza celorlalte griji pe care le are cu privire la fiica ei de opt ani, Vittoria; la fostul ei sot, Cesare, care si-a refacut viata dupa divortul lor, iar acum asteapta un copil; la tatal ei Claudio, care si-a refacut si el viata dupa moartea mamei sale; la turneul de promovare pentru Octavia Minunata la Polul Nord, in care trebuie sa plece in curand sau la pregatirile de Craciun pe care trebuie neaparat sa le faca. Suprasolicitata de toate aceste lucruri pe care trebuie sa le faca si de toate gandurile pe care le are, Antonia trebuie sa isi gaseasca energia necesara pentru a participa la prezentarea noii ei carti, un eveniment amplu, desfasurat in incinta unui teatru, la care vor lua parte zeci de copii, educatori, parinti, reprezentanti ai mass-media si influenceri. Cand, in cele din urma, ajunge la eveniment si urca pe scena, intr-o sala plina ochi, Antonia spune ceva incredibil: Mos Craciun