Vorbitor in numele mortilor — Orson Scott Card

Vorbitor in numele mortilor este al doilea roman din saga Jocul lui Ender \n • Autor distins cu Premiul Nebula pentru literatura in 1986, 1987, 1989, 1990 • Autor distins cu Premiul Hugo pentru literatura • Autor distins cu Premiul Locus pentru literatura Au trecut trei milenii de la ultimul sau joc, dar Ender, vesnic ratacitor printre stele, a ramas tanar, fiindca a calatorit cu viteza luminii. In schimb, gloria i s-a transformat in anatema, caci este considerat vinovat de distrugerea singurei specii de fiinte ganditoare pe care umanitatea a intalnit-o vreodata. De aceea, cand a fost descoperita planeta Lusitania si oamenii au aflat despre tanara civilizatie adapostita de padurile sale, Consiliul Stelar a inteles ca i se ofera sansa de a repara uriasa greseala din trecut. Din pacate, neintelegerile dintre colonisti si bastinasi s-au tot inmultit, asa ca a fost chemat Ender, acum Andrew Wiggin, pentru a vorbi in numele mortilor. Caci doar cei plecati dintre cei vii mai pot schimba atat destinul Lusitaniei, cat si pe acela al intregii galaxii. Un roman captivant, plin de surprize formidabile! - The New York Times Book Review O poveste fascinanta scrisa cu multa compasiune si o profunda intelegere a alteritatii. - Library Journal \n Din jumatate de trilion de fiinte umane de pe cele O Suta de Lumi, doar una singura simti moartea lui Joao Figueira Alvarez, numit si Pipo, ca pe o mare schimbare in desfasurarea propriei vieti. Andrew Wiggin era Vorbitor in Numele Mortilor in orasul universitar Reykjavik [...]. Venise primavara, asa ca zapada batea in retragere, iar ierburile si florile delicate se inaltau spre soarele sclipitor pentru a capata tarie. Andrew se afla pe coama unui deal insorit, inconjurat de vreo zece-doisprezece studenti care invatau deja despre istoria colonizarii interstelare. Pe jumatate absorbit de alte ganduri, Andrew ii asculta pe tineri cum dezbateau cuprinsi de inflacarare daca victoria deplina a oamenilor in razboaiele cu gandacii fusese un preludiu necesar expansiunii umane sau nu. Astfel de dispute degenerau intotdeauna pe negandite in defaimarea monstrului uman Ender, "Savarsitorul Xenocidului", pe vremea aceea comandant al flotei interplanetare care comisese Xenocidul Gandacilor. Andrew se simti indemnat sa-si lase mintea sa mai rataceasca; nu putea spune ca subiectul il plictisea, dar prefera ca el sa nu-i acapareze intreaga atentie.