Virtutea aparentelor — Liviu Cangeopol

Nu constituie un secret pentru nimeni: este imposibil de analizat profunzimea spatiului celor patru dimensiuni care ne inconjoara, deoarece traim intr-o lume alcatuita din iluzii si aparente. Orice tragedie capitala, si moartea este una dintre ele, traseaza o cale de apropiere de cele care nu se vad. Maimonide le denumea adevarurile esentiale, ivite ca urmare a discernamintului dintre lucrurile reale si cele ireale. Ca sa ajungi la cosmogonia propriului sistem al cunoasterii, trebuie sa treci prin facerile unei lumi distruse, prin haurile vagi ale autopsihanalizei si mistuirea increderii in cele promise odinioara. Cind nici un principiu nu mai ramine in picioare, cind nu mai ai loc unde sa cazi, cind nimic nu mai e cu putinta sa se desfaca in bucati si mai mici, exista un moment zero, de relativa dimensiune temporala, in care exista sansa de a relua experienta relatiei cu divinitatea. Pentru ca, la urma urmei, existam pentru ceea ce-am fost creati: observarea universului inconjurator prin senzorii fiintei, cresterea sufletului si capacitatea de-a intermedia intre ele. Cincisprezece povestiri taiate din pinza unui roman a carui coerenta este asigurata de ratiunea pierderii, eliminarea constringerilor mintale si dezvoltarea intuitiilor spiritului. Virtutea aparentelor este o carte care intregeste o absenta coplesitoare, din teritoriul careia este permisa nasterea unei noi fiinte, intr-o mult mai complexa existenta. \n