Varstele inimii. Antologie lirica

Editie critica ingrijita de Liana-Tereza Biris. In loc de Prefata de Ioan Chindris Poeziile mele porneau din unele observatii dureroase asupra realitatii din acel timp, in special a realitatii satului, si dintr-o sincera compatimire a celor napastuiti, din lumea carora m-am ridicat si eu. Aceste sentimente isi gaseau expresia in versuri elegiace sau in balade cu ton sumbru. Refugiul in lumea basmului si a traditiei populare, ca o compensatie pentru locul stramt ce mi se rezerva mie si celor deopotriva cu mine in lumea in care traiam, constituia fundalul poeziei mele. - Radu Brates Permanenta versului lui Radu Brates este legata de cea a poeziei ardelene. Ceea ce-l diferentiaza de ea si-l defineste pe poet este evitarea obsesiei istorice. Radu Brates simte istoria, este coplesit de ea, dar o recepteaza liric si tot astfel o inapoiaza. - Valentin Tascu Poezia lui Radu Brates ilustreaza convingator procesul de modernizare a liricii traditionaliste, sub influenta conjugata a lui Blaga si, respectiv, a lui Ion Pillat. Traditionalismul lui Radu Brates este unul bland si agrest, strain de radicalismul lui Nichifor Crainic, Radu Gyr ori Virgil Carianopol, infuzat de o reverie senina, clasica. Poetul nu face aedul satului si al repertoriului etno-folcloric al acestuia, ci se lasa patruns – sub influenta blagiana – de farmecul patriarhal, mitic chiar, al peisajului si de un sentiment extatic care depaseste simpla simtire religioasa comuna. - Razvan Voncu RADU BRATES (pseudonimul profesorului Gheorghe I. Biris: 16 martie 1913, Ciufud, Blaj, jud. Alba – 11 iulie 1973, Blaj) a fost poet, prozator, istoric literar si publicist. A absolvit Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii „Regele Ferdinand I” Cluj (1935). A frecventat Cenaclul literar condus de Victor Papilian si a fost prieten si coleg de facultate cu scriitorul Pavel Dan. Profesor de limba romana si limba latina la Liceul „Sf. Vasile cel Mare” din Blaj (1935-1948). Debut la 15 ani, in Unirea poporului, cu poezia „Toamna”, sub pseudonimul Tarnaveanu. Ca student publica brosura monografica Ion Axente Sever si timpul sau (Cluj, 1931) pentru care primeste Premiul I. Debut in publicistica in revista Gand romanesc (1933). In 1940 a fost hirotonit preot greco-catolic si in 1942 publica la Blaj volumul de evocari Aspecte din viata Blajului. Prezent in antologiile de poezie: Octav Sireagu, Noua lirica ardeleana (1935) si Emil Giurgiuca, Poeti tineri ardeleni (1940). Dupa 1948 e exclus din scolile Blajului si detasat in Moldova la Scoala de 7 clase din Rogojeni. Revine la Institutul de Lingvistica din Cluj (azi Institutul de Lingvistica si Istorie Literara „Sextil Puscariu”), ca redactor pentru intocmirea lucrarilor Dictionarului Limbii Romane al Academiei (1949-1952). A colaborat cu versuri, articole literare, de istorie si critica literara si recenzii in publicatiile: Unirea, Blajul, Unirea poporului, Cultura crestina, Abecedar, Pagini literare, Gand romanesc, Dacoromania, Viata, Revista Fundatiilor Regale, Gazeta literara, Luceafarul, Revista de Istorie si Teorie Literara, Transilvania, Tribuna, Steaua. Arestat si deportat la Canal (1952-1954), volumul de poezii Scrise-n furtuna este inspirat de perioada surghiunului in Moldova si de detentie. Din 1954 si pana la deces a lucrat ca profesor de limba romana si limba latina in Scolile gimnaziale ale judetului Alba: Hapria, Mihalt, Cistei, Teius. In 1973 a publicat o carte de studii literare, Oameni din Ardeal, si postum i-au aparut volumele: