Uric cel Bun si Ultimul Capcaun

Uric cel Bun și Ultimul Căpcăun este o carte despre făpturi mici și prietenoase, atotștiutoare și nemuritoare, care veghează neobosit Tărâmul de la Capătul Curcubeului. Uricii îi ajută pe copii în momentele grele, îi însoțesc, după voie, în cele bune, le păzesc secretele și le împlinesc visurile. Așa s-a întâmplat și cu Zoe, fetița „de vârsta infinitului întors”, care s-a împrietenit cu Uric cel Bun atunci când avea mare nevoie de ajutor, dar și de... idei. Lucrurile se complică mai ales când se zvonește că Ultimul Căpcăun, Capdecane pe numele lui, umblă slobod prin lumea largă. În ce fel de aventură intră toți trei, alături de Chira Măiastra și de alți urici, ajutați sau încurcați de încercatul motan Zac și de naiva Kare, se dezvăluie pas cu pas în carte. „Trebuie doar să priviți spre coada ochiului”, cum recomandă Uric cel Bun. De acolo începe totul. Și se încheie cu... hei, vreți să știți cine este Timotei? Ideea de a scrie o carte pentru copii în care să fie valorificate elemente de cosmogonie populară românească, precum și „primele făpturi mitice”, mi-a încolțit în minte încă de acum treizeci de ani, de când am citit pentru prima dată Mitologia română, de Romulus Vulcănescu. Am reluat această lectură și pentru cărticica de față, pentru care am folosit câteva date și descrieri cu privire la Fârtate, Nefârtate, căpcăuni, uriași și urici, pe care, în funcție de situație, le-am simplificat și adaptat, cu intenția de a le face familiare cititorilor contemporani. Pornind de aici, mi s-a părut foarte interesant să-mi imaginez o întreagă seminție a uricilor, precum și o existență neîntreruptă a lor. Am lăsat imaginația să zboare și am construit o întreagă istorie, cu organizare, ierarhie și tipologii specifice, la care să ne putem întoarce oricând pentru a o detalia. Cu la fel de mare bucurie m-am lăsat pradă și dorinței de a valorifica, într-o carte pentru copii, fragmente din poezii în limba spargă ale Ninei Cassian. Acestea vor fi pentru cititori un prilej de a înțelege jocul (și joaca) cu posibilitățile limbii, dar și de a intui, înainte de a cunoaște cuvântul „morfologie”, modul în care acesta se aplică în cazul unei limbi necunoscute, dar inteligibile. - Ohara Donovetsky Îi mulțumim fetiței Zoe, fără de care nu am fi știut ce s-a întâmplat cu Ultimul Căpcăun. Fără ajutorul ei, fostul Capdecane, zis Capbleg, ar rătăci și acum fără rost. Nu ar fi devenit uricul Timotei cel Nou. Dacă nu ar fi fost să mă cheme la ea, seminția uricilor nu și-ar fi găsit nici acum liniștea și nici bucuria de a veni iar printre oameni. Pentru ea și pentru toți copiii care ne prețuiesc, vom fi mereu de veghe la Tărâmul de la Capătul Curcubeului. Ne veți vedea ori de câte ori veți dori. Să nu uitați: trebuie doar să priviți spre coada ochiului. \n Toate acestea au fost povestite de mine, \n Uric cel Bun, a.k.a. Benedict cel Blajin, Mare Divalnic și Ur-Cronicar, \n Să vă fie de folos! \n Al vostru, smerit întotdeauna, \n Uric cel Bun \n \n Ilustratii color de Anca Smărăndache.