Teatru: A doua cadere. Infernul ventriloc — Sylviane Dupuis

Teatru: A doua cadere sau Godot, actul III, "continuare". Infernul ventriloc \n \n Peter Brook, e "teribil de greu sa scrii o piesa de teatru". Iluzia teatrala este un reality game intesat de oglinzi in care nimic si nimeni nu este ceea ce pare a fi, dar, pentru ca acest joc de-a fi si a nu fi sa-i vorbeasca spectatorului, el trebuie sa ramana cat mai autentic cu putinta si sa-i descopere cate ceva despre el insusi. [...] Prin stilul lor malitios si usor ireverentios, prin bufoneriile subtile care ne indeamna la reflectie profunda sau prin jongleriile intertextuale, pline de farmec, care ne plimba prin intreaga istorie a teatrului european, de la Eschil pana la Sarah Kane si trecand prin Shakespeare, Moliere, Brecht sau Beckett, cele doua piese de teatru semnate de Sylviane Dupuis pe care le propunem in prezenta traducere au cu ce sa-si cucereasca publicul roman cunoscator si iubitor de teatru. Iar acest posibil interes se poate explica si prin faptul ca dramaturgia Sylvianei Dupuis confirma in mod admirabil faimoasa formula a lui Brecht conform careia la teatru se merge nu pentru a uita, ci pentru a ne aminti si pentru a invata - mai presus de toate, am completa noi, a invata sa devenim noi insine. - Andreea Bugiac \n \n Traducere din limba franceza de Andreea Bugiac.