Teama care devine curaj — Luca Mazzucchelli

Teama care devine curaj / La paura che diventa coraggio de Luca Mazzucchelli si Giulia Telli este o poveste incantatoare despre o vulpe cam fricoasa si un bursuc foarte intelept... Ai citit bine. Vulpea din povestea noastra este doar fricoasa, si deloc sireata ca in alte povesti, tocmai de aceea trebuie neaparat sa o citesti. Si acum, la modul cel mai serios vorbind... cine a mai auzit vreodata de o vulpe fricoasa? Dar inainte de a-ti povesti mai multe despre aceasta poveste frumoasa si mai ales despre invatamintele foarte utile pe care ti le transmite ea, iti voi spune cateva cuvinte despre cei doi adulti foarte creativi si foarte simpatici care au lucrat la aceasta carte. Unul a scris-o, Luca, iar celalalt a desenat-o, Giulia. \n Luca Mazzucchelli este psiholog si psihoterapeut, dar si autorul mai multor eseuri de promovare a psihologiei. Luca incearca prin activitatea pe care o desfasoara sa aduca psihologia mai aproape de viata de zi cu zi a oamenilor. Giulia Telli este ilustrator. Cunoscuta marelui public ca @mammachelibro, Giulia le recomanda parintilor, prin intermediul retelelor de socializare, carti educative pe care le pot citi impreuna cu copiii lor. Luca si Giulia sunt casatoriti, locuiesc la Milano si sunt parintii a trei copii frumosi, cuminti si destepti care iubesc la randul lor cartile cu ilustratii. \n Nu stiu daca ati luat parte vreodata la un Festival al Lampioanelor, dar eu, care am avut acest noroc la un moment dat in viata, va spun cu mana pe inima, dragi copii, parinti si bunici, ca trebuie sa participati macar o data la un astfel de eveniment. Frumusetea momentului in care pe "pijamaua" neagra a cerului se aprind mii de luminite galbene, de la lampioanele pline cu dorinte care mai de care mai arzatoare, este magica, feerica si de neegalat. In plus, energia momentului este unica, pentru ca sute sau zeci de oameni se emotioneaza la unison la gandul ca, odata cu inaltarea spre infinit a felinarului lor, dorinta li s-ar putea indeplini... \n Dar acum sa ne intoarcem la povestea noastra, in care, o Vulpe - mai delicata decat vulpile pe care le cunoasteti voi din alte povesti - (Si chiar asa dragi copii, ce alte povesti cu vulpi mai cunoasteti voi?), era cat pe-aci sa rateze Festivalul Lampioanelor Magice care avea loc in fiecare an, in ultima zi de toamna, in Marea Padure de Hartie. Mai trist este faptul ca, motivul pentru care era cat pe-aici sa nu mai ajunga la festival si sa-si inalte lampionul cu cea mai mare dorinta a ei, a fost frica. Voi ce credeti, dragi copii, ar trebui sa lasam frica sa ne impiedice sa ne realizam cele mai arzatoare dorinte ale noastre? \n Vulpea din povestea noastra a fost la un pas sa faca asta din cauza ca, in momentul in care a deschis usa pentru a pleca la festival, s-a speriat de un zgomot puternic si de faptul ca i s-a parut ca a zarit pe fereastra ceva ciudat miscandu-se printre crengile unui copac din apropiere. Dar Vulpea nu stia ca atunci cand suntem fricosi din fire, deseori ni se pare ca vedem sau auzim lucruri care nu au nicio legatura cu realitatea. Iar daca analizam mai atent lucrurile pe care ni se pare ca le vedem sau ca le auzim, avem toate sansele sa ne dam seama ca de fapt, nu e nimic infricosator in jurul nostru. Norocul Vulpii din povestea noastra a fost prietenul ei Bursucul, care, observandu-i absenta de la festival, s-a gandit sa se duca pana la ea acasa sa vada daca se simte bine. Odata ajuns acasa la Vulpe, acesta si-a dat seama ca roscata nu era bine deloc. Vulp