Sufar, deci exist. Portretul victimei ca erou — Pascal Bruckner

Daca umanitatea modernitatii era manata de dorinta de a cuceri, astazi ea este inlocuita de o omenire care se victimizeaza. Maretia civilizatiei consta in grija fata de cei umiliti. Reversul acestui progres il reprezinta victimizarea ca forma de santajare a celorlalti si patologia recunoasterii. In Occidentul hedonist, suferinta a devenit, in mod paradoxal, o noua forma a sacrului. \n Oricine, bogat sau sarac, barbat sau femeie, isi flutura brevetul de damnat, care il ridica deasupra semenilor. Acest dolorism amestecat cu amaraciune pune in valoare figura martirului si alimenteaza doua mari pasiuni: resentimentul si razbunarea. Cei fericiti si cei puternici vor si ei sa apartina aristocratiei marginilor si sa formeze noi caste ale decazutilor, in detrimentul celor cu adevarat nefericiti. Pretutindeni infloresc postura de paria, narcisismul secesiunii si concurenta victimizatoare. Oare tinerele generatii rasfatate, crescute in teama si susceptibilitate, vor fi capabile sa infrunte lumea haotica actuala, marcata de intoarcerea la razboi, violenta, terorism si catastrofe naturale? \n Un eseu care combate tendinta de victimizare existenta in epoca actuala. O carte densa si imbucuratoare. - L'express \n Fara indoiala, aceasta carte ii va enerva pe rebelii de salon si pe revolutionarii din dormitor. Autorul isi extinde si isi aprofundeaza descrierea critica a defectelor epocii noastre: dolorismul ingaduitor si concurenta victimizatoare, obsesia masacrelor din trecut si pierderea viitorului. Atacurile risca sa fie resimtite cu atat mai intens, cu cat eseistul si romancierul abordeaza pe parcurs teme foarte conflictuale: demonizarea Israelului, relativizarea Shoahului de catre "piratii memoriei", banalizarea barbariei, precum cea din 7 octombrie sau cea a lui Putin. - Le Monde \n \n Traducere din limba franceza de Doru Mares.