Stolul - Maria Julia Diaz Garrido, David Daniel Alvarez Hernandez

• Carte castigatoare a celei de-a cincea editie a "Premiului International Compostela pentru carti ilustrate" \n \n Din fericire, undeva, inca exista cineva care vrea sa-si intinda aripile si sa zboare. \n \n O punere in pagina a societatii zilelor noastre, atat prin ilustrarea fortei distructive manata de ambitie, cat si prin prezentarea perspectivei de a ramane echilibrat, vertebral si liber, intr-o lume haotica. Literatura ofera cititorului un spatiu de refugiu compensatoriu, care delecteaza, dar ii propune totodata si scenarii alternative realitatii, care pot fi receptate ca adevarate lectii existentiale. Citim pentru a ne oferi sansa de a trai vieti paralele inedite, dar si pentru a avea acces la intelepciunea predecesorilor sau a contemporanilor nostri. Din acest punct de vedere, scrierile valoroase pot fi citite oricand, intrucat universurile fictionale au intotdeauna epicentrul in sfera cotidianului. Din aceasta categorie nu se sustrag nici cartile pentru copii, iar volumul Stolul, scris de Maria Julia Diaz Garrido si ilustrat de David Daniel Alvarez Hernandez, translateaza in limbaj simbolic un filigran din lumea exterioara, devenindu-le poveste celor mici si morala celor mari. Asadar, pe un fundal plumburiu, se tes coordonatele unei lumi guvernate de legi pasaresti. Inaripatele indraznesc sa caute cu privirea dincolo de imediatul caldicel al ramurilor, in timp ce dorinta si ravna de a avea mai mult marcheaza sfarsitul unei randuieli si inceputul unei noi perioade. Achiesarea marsului spre evolutie le permite construirea celor mai frumoase cuiburi din cate s-au vazut vreodata ori le faciliteaza inventarea unor moduri originale de a zbura. Dar progresul material este invers proportional adancimii launtrice si pasarile cad in plasa propriilor excese si neputinte. Pe de o parte, acestea isi doresc ceea ce nu pot obtine. Pe de alta parte, ele cauta sa subjuge teritorii, vieti si destine. Iar in goana de a poseda, uita de propriul comportament si isi pierd propriul echilibru. Si totusi, intr-un capat de lume, mai exista cineva care nu este dornic sa o apuce pe calea usoara si nici nu se teme sa-si intinda aripile pentru a zbura… Mutatis mutandis, observam cu usurinta ca literalul povestii Stolul, scrisa de Maria Julia Diaz Garrido si ilustrata de David Daniel Alvarez Hernandez, este, in subsidiarul textual, o parabola a timpurilor noastre. Astfel, contextul acestei naratiuni ne reveleaza si faptul ca intre echilibru si haos, intre pace si razboi, intre parvenitism si multumire exista o fina demarcatie jalonata de raportarea la ambitie si la dorintele personale. In fond, noua era a habitatului pasaresc incepe atunci cand locuitoarele acestuia scruteaza cu privirea dincolo de limita naturala a datului lor existential, din dorinta de a avea mai mult. Cu alte cuvinte, pasarile ravnesc ceea ce nu le este specific, ceea ce nu le apartine. Si, in prima faza, cucerirea stranietatii este potentata de gustul dulce al progresului. Dar a parcurge calea usoara si la indemana, prin confiscarea vietii celuilat si prin anularea identitatii sale, nu face decat sa accentueze degradarea individului si a intregii specii dominatoare. Pana la urma, comportamentul gaunos va fi graitor in propriul deznodamant si se va solda cu extinctia opresorilor. Dar desfasurarea firului epic ne dezvaluie si reversul medaliei - existenta/prezenta (macar a) unei persoane dornice de a urma calea fireasca a lucrurilor, ramanand in parametri esentei sale si bazandu-se, pent