Spre seara

\nOpera de maturitate, romanul Spre seara este expresia esentializata a viziunii asupra lumii a unui ganditor potentat de un scriitor de talent. Cartea aduna intre paginile ei povestile exemplare ale unor biografii comune secolului XX, dominate de figura-simbol a bunicului, incarnare a existentelor sfaramate – sau, intr-un mod paradoxal, implinite – de inexorabilul istoriei. In ansamblul ei, scriitura lui Mihai Giugariu aminteste de marile opere dedicate investigarii sensurilor vietii: simplitatea ei sfasietoare trimite la Batranul si marea de Hemingway; prin complexitatea discreta, dar decelabila in fiecare pagina, romanul se alatura familiei de naratiuni ce se randuiesc in umbra capodoperei Un veac de singuratate de Gabriel Garcia Marquez. Conceputa ca un concert pentru un singur instrument, sustinut de vastitatea unei orchestre simfonice alcatuite dintr-o diversitate de alte instrumente, povestirea vietii bunicului se poate citi in mai multe registre, functie de disponibilitatea si de capacitatea cititorului. Oricare ar fi acestea, insa, cartea se adreseaza direct sufletului. \n \n Mihai Giugariu s-a nascut in anul 1929. Pubertate petrecuta la adapostul unui internat de liceu militar, aseptic politic, totusi lipsit de paznici si usi interzise. A facut studii universitare la Facultatea de Drept din Bucuresti. Anecdotica acelei perioade, ca si a aceleia care i-a urmat, de un comun anost, presarat cu mici praguri turbionare, specific vremii, i-a lasat gustul amar al refularii si domesticizarii programate, cu o recurenta a sechelelor greu convertibile. A inceput sa publice tarziu, debutand editorial in anul 1967 cu un volum de proza scurta, urmat de alte volume de proza (romane) si eseuri critice, inclusiv si aleatoriu publicistica si traducere. Scriitorul a fost dublat de magistrat, nici unul nedatorandu-i celuilalt aproape nimic, in afara de probitate.\n