Satul aerian — Jules Verne

Romanul lui Jules Verne, Satul aerian (La Grande foret) traspune povestea a doi exploratori, unul de origine americana, John Cort si unul de origine franceza, Max Huber, care, insotiti de un bastinas, Khamis si de un copil negru, salvat si apoi adoptat, Llanga, pornesc intr-o expeditie plina de aventuri in Africa, in cautarea extraordinarului, dupa cum spune unul din personajele cartii, John Cort. Calatoria incepe, de fapt, in compania unui portughez, vanator de fildes, pe numele sau, Urdax, care va muri in lupta cu uriasii elefanti. De aici, aventura ii va insoti doar pe cei patru exploratori. Lupta cu elefantii va fi urmata de o alta cu rinocerii, pentrru ca, in cele din urma, eroii sa se confrunte cu un trib de maimute extrem de ciudate, un fel de hibrid intre maimute si oameni. Copilul, Llanga salveaza un astfel de om-maimuta. Dupa alte pericole si peripetii, copil si protejatul sau se vor pirde de grupul exploratorilor. Se vor regasi intr-un sat amplasat in niste copaci uriasi ale caror coroane nu permiteau patrunderea luminii soarelui, ceea ce dadea impresia unui tavan vegetal. Insa, reintalnirea lor aduce si intalnirea cu un trib ciudat, cel al maimutelor-oameni di care se pare ca facea parte creatura ciudata salvata de Llanga. Vor afla astfel de existenta unui anume Tata. Oglinda, regasit la scurt timp in persoana doctorului Johausen, a carui personalitate ii este dezvaluita cititorului odata cu aparitia copilului-maimuta care spunea mama (Ngora), gasit de Llanga prin medalionul pe care acesta din urma il purta. Bucurosi sa il gaseasca pe doctor, exploratorii incearca sa poarte un dialog cu acesta, dar afla cu stupoare ca acesta era… nebun. Cei patru parasesc locul sperand ca autoritatile vor interveni pentru doctoral Johausen si pentru Satul aeria.