Sa nu mori inainte de moarte — Evgheni Evtusenko

Gravitand in jurul zilei de 19 august 1991, ziua puciului prin care fortele comuniste au vrut sa-si ia revansa si sa restaureze in Uniunea Sovietica vechiul regim totalitar, actiunea romanului este centrata pe urmarirea destinelor unor oameni care, exponenti ai multimii sau ai puterii abile, unii perdanti, ratati si disperati, altii obisnuiti sa invinga prin orice mijloace sau dedicati unor idealuri ireconciliabile, s-au infruntat decisiv in acele zile, in jurul Casei Albe (noua cladire a Parlamentului rus) si pe culoarele ei, pe baricade sau pe tancuri, dar si in culisele impenetrabile ale Puterii. \n \n Au facut ca istoria sa mearga mai departe, in sensul ei logic, ducand la disparitia de pe harta lumii a acelei sesimi vopsite intr-o singura culoare - rosu - si a celor patru litere obsedante: URSS. Chiar daca, paragraf cu paragraf, putem reconstitui in istoria reala mersul cunoscut al evenimentelor, instrumentul de lucru al poetului mereu nedezmintit care este Evgheni Evtusenko se dovedeste a fi adeseori fabulosul; pentru ca in spatiul Moscovei sale se misca, se intalnesc, se sprijina si se recunosc umbrele celor demult pieriti, poetii exilului rus, academicianul Saharov, poetul Pasternak, fostii mari fotbalisti sovietici, cate o mama siberiana sau tadjica, umbrele intunecate ale stapanitorilor de ieri si de azi ai Kremlinului (tragica familie imperiala a Tarului Nicolae al II-lea, Stalin, Hrusciov, Brejnev, Gorbaciov, Eltan etc.), apoi oamenii de toate felurile ai timpului nostru, cei lasi, cei viteji, profitorii, golanii, betivii, luptatorii, un Maresal al Uniunii Sovietice, o liota de generali furiosi, activisti revansarzi, kaghebisti naparliti, afaceristi unsurosi, un straniu si maret print Romanov, personajul Evgheni Evtusenko insusi, cu cele patru sotii (succesive !) ale sale si multi altii, fiecare convingator, fie si prin rostirea unei singure replici pe uriasa scena a desfasurarii romanului. \n \n In fresca aceasta a unui episod de istorie vie, neincheiata, autorul isi face inca o data loc, asa cum pictorii din vechime strecurau intr-un unghi ascuns al lucrarilor cate un autoportret secret: si astfel, il vedem pe poet, in orasul Tulsa, Oklahoma - unde preda maiestria literara - fugind de unul singur, pe o veche poteca de retragere a indienilor, cu ochii in lacrimi, sfasiat de dorul pentru Rusia sa. \n \n Cititorul roman va gasi in acest roman de o extraordinara complexitate numeroase scene de viata ce se aseamana izbitor cu realitatile Romaniei post-decembriste, sfasiata de conflicte ireconciliabile, de partizanate incarcate de ura si incrancenare, de cinice manevre politicianiste, de manipulari grosolane, de sfidare a legilor si a bunului-simt, de acumulare a unor averi pe cat de colosale, pe atat de suspecte, de afirmare a unor personalitati prostesti si grotesti, de sfarsit si inceput de lume. \n Oglinda pe care Evtusenko o pune in fata societatii contemporane a tarii sale pare, astfel, o lupa uriasa, care mareste la dimensiunile spatiului rusesc realitatile unei Romanii chinuite de aceleasi dureri ale facerii. - Costin Diaconescu \n