Rebecca insangerata — Ion Toanta

Ion Toanta foloseste abil tehnica flashbackului pentru a construi un roman politist spectaculos, cu personaje tipice pentru lumea afaceristilor mafiotizati ai societatii romanesti postrevolutionare, ale caror biografii si legaturi dubioase coboara in timp spre inceputurile comunismului dejist si chiar mai departe, in interbelicul legionar. Imense retele de coruptie controleaza din umbra mersul ucrurilor prin contingente oculte, veroase, intre figuri politice, rezervisti din armata si securitate, sefi din politie, din administratiile locale si cea centrala, lideri sindicali si intreprinzatorii de succes in stranse relatii, nu doar economice, cu rusii. Succes bazat pe furt, delapidare, santaj si crima. Exact cocteilul cu care "se trateaza" societatea romaneasca de la revolutie incoace. Kovacs Daniel, personaj care vine dintr-o carte anterioara, stie mai multe decat putem afla noi, cititorii, este martorul cel mai credibil, transformat intr-un detectiv-pion. Al cui? Veti vedea. Rebecca insangerata este o carte alerta prin ritm si alternanta planurilor narative, expresiva in limbaj, mai cu seama in capitolele in care abunda argoul de mahala, ingenioasa in constructie, cu o buna potrivire constanta intre suspans si dezvaluire ce provoaca si intarata curiozitatea cititorului. Iar finalul este scurt si precis ca un glonte. - Vianu Muresan Cu Rebecca scriitorul Ion Toanta isi continua saga de prezentare a societatii romanesti din perioada stalinista si pana in deceniul post-revolutie. El are fire si ochi de entomolog, preocupat sa identifice si sa prezinte caracterele faunei (termenul poate fi citit la propriu) sociale, diversa si dinamica si plina de malformatii, cum se intampla in vremurile de rasturnari si instabilitate sociala. Romanul e si alert, datorita tramei politiste si ambitionand la o explicatie a lumii prin care trecem, datorita fragmentelor de factura eseistica, meditatii asupra starii de fapt. Remarcabil este si limbajul, contrapunct intre argou si citatul in latina sau engleza, sugerand o distanta necesara intre narator si sordida lume descrisa. Romanul politic, de reconstituire istorica dar si cu bataie mai lunga, de cautare a sensului celor intamplate, isi afla aici o revigorare necesara si meritata. Este modul cel mai persuasiv si adevarat de a transmite aceasta istorie neverosimila pe care am trait-o catre cei mai tineri, cu tot absurdul si hidosenia ei. - Christian Craciun