Rastignind lumina lumii. Liturghia Cuvantului la rascruce de vremuri

In paginile care urmeaza, veti putea citi ceea ce ati auzit, in mare parte, din fata ecranelor, prin transmisiune video, dumneavoastra, fratii mei, din Trupul lui Hristos, pe care-L alcatuim impreuna sau veti citi dumneavoastra, din alte comunitati, dar din acelasi Trup si din aceeasi Biserica, strigatul prin care am incercat sa ne salvam! Nu stiu cat am reusit, dar stiu un lucru: nici nu as fi putut si nici nu ar fi trebuit sa nu strig, mai ales ca am auzit si strigatul semenilor mei: "Parinte, m-am pierdut de turma! Unde este turma si unde sunt pastorii?" Sfantul Sofronie, in dialog cu staretul sau - Sfantul Siluan -, ne descopera ceva cutremurator: a trai crestineste nu este practic imposibil, in sensul ca idealul crestin este idealul hristic, foarte greu de atins, sau imposibil, daca Domnul Insusi nu ar lucra impreuna cu noi; insa ne este dat sa murim crestineste; si aceasta este ceva magnific! Ce inseamna acest lucru? Inseamna sa dobandim starea in care vedem, recunoastem si preaslavim Slava lui Dumnezeu, Ii aducem multumire pentru ceea ce a facut si face pentru noi, si vazandu-ne nimicnicia, ne apropiem de El cu smerenie si pocainta, pentru toate greselile pe care le-am savarsit. Pocainta ne salveaza din orice inselare si din orice robie, deschizandu-ne usa Imparatiei vesnice, cu o conditie: sa fie autentica.