Povestiri

Iar noi sintem inspiratia ta, Rusie, frumusetea ta de necuprins cu mintea, vraja ta vesnica! Si noi toti am plecat, izgoniti de un arpentor nebun. Prietene, acusi o sa mor, spune-mi ceva, spune-mi ca ma iubesti, pe mine, fantoma fara casa, sezi mai aproape, da-mi mina... Sfiriind, luminarea se stinse. Degete reci imi atinsera palma, risul trist, familiar rasuna si amuti. Cind am aprins lumina nu mai era nimeni in fotoliu... nimeni... Doar o mireasma in odaie, nespus de gingasa, de mesteacan si de muschi umed... \n \n Traducere din limba rusa si note de Adriana Liciu Traducere din limba engleza si note de Veronica D. Niculescu si Anca Baicoianu \n \n Autor recomandat de George Banu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".