Povesti somnifere

A fost odata ca niciodata, intr-o tara indepartata, un imparat peste masura de ciudat, care si-a acoperit intreaga imparatie cu petice de lana colorata, iar la sfarsit i-a pus lunii tichie. Pana si paginile de carte purtau invelitori crosetate, la fel si oceanul, si dealurile, si merele, dar nu si vantul, care a inconjurat o data pamantul si a suflat din toate puterile. Si-atunci, ce sa vezi, au zburat paturile de pe munti si livezi, iar oamenii mari, lipsiti de imaginatie, s-au inspaimantat si-au tremurat foarte, in vreme ce copiii au ras si-au alergat bucurosi dintr-o parte in alta parte. Iar asta este numai o poveste aleasa la intamplare. Stati numai s-o cititi pe cea cu piticul si casa umblatoare! Ce povesti proaspete, pline de umor si candoare scrie Vlad Stroescu! Un amestec delicios de vechi si nou, de familiar si de surprinzator, povestile acestea ne poarta cu usurinta printr-o lume vasta, populata cu pitici magicieni, cu case umblatoare si masini care prefera sa manance pufuleti, cu copii curajosi si curiosi, care nu se tem sa calatoreasca pana in Himalaya cocotati pe umarul unui urias, cu animale si oameni care descopera impreuna ce inseamna prietenia si generozitatea. O carte scrisa cu evidenta iubire pentru copii si pentru povesti. - Ana Alfianu, autoarea cartii Val si Cetatea Sufletului Seara le inventez povesti fetelor mele. Nu au niciun talc voit, doar spun ce imi trece prin cap, si adesea adormim toti trei inainte sa le termin. Le-am scris, ca sa nu le mai uit. Cred ca orice poveste cu adevarat buna provoaca uimire, si in sensul acesta povestile pentru copii sunt cele mai bune. Mai cred ca un somn sanatos e o aventura si o calatorie, si din el trebuie sa ie sim, in fiecare dimineata, mai intelepti, mai tineri. Voi continua sa scriu povesti pentru copii ca sa nu uit ce visez. Daca va mai fi cine sa le asculte sau citi, asta nu stiu, poate la capatul celalalt al viselor asculta sau citeste cineva... - Vlad Stroescu \n \n Ilustratii color de Andreea Dobreci.