Povestea regelui suparat pe clovn — Matei Visniec

Clovnul e normal sa fie Zgubilitic, fanfaron, Regii insa nu au voie Sa devina clovni pe tron. Se spune ca, atunci cand moare un rege, tronul nu trebuie sa stea mult timp neocupat, ca sa nu se raceasca. In Povestea regelui suparat pe clovn, printul care urmeaza a fi incoronat, maestru al jocurilor video, e nerabdator sa-si exercite puterea, dar clovnul batran, bucatareasa Gogolina si insusi regele sunt cu ochii pe el. In regatul Alandala, deciziile se iau doar in prezenta clovnului, regulile castelului sunt scrise pe sortul bucataresei, iar executiile sunt transformate in baluri cu confetti. Iar pentru ca un rege adevarat are clovnul lui personal, printul proaspat incoronat se procopseste cu... o clovnita. Clovnita Lita ii citeste printului viitorul in palma, in talpa si in cerul gurii. Se anunta vremuri glorioase in regat. Nasul clovnului este rosu pentru ca rosul este culoarea preferata a regilor si a imparatilor. Intotdeauna puterea a arborat culoarea rosie. Si atunci clovnul, ca sa arate ca puterea e derizorie, recurge la un nas rosu... [...] Va spun eu la ce sunt buni impielitatii astia de clovni, zurbagiii astia de clovni, nespalatii astia de clovni... La nimic! Da, da... La nimic nu sunt buni! Nimeni, absolut niciodata, n-o sa ma convinga de faptul ca un clovn care-si baga nasul rosu unde nu-i fierbe oala ar fi bun de ceva. Nu, clovnii, bufonii si saltimbancii nu sunt buni de nimic. In orice caz, eu nu pot sa-i sufar... Si, pentru ca azi am devenit rege, voi da ordin sa dispara toti clovnii din regatul meu! \n \n Ilustratii de Andra Badulescu.