Plange biserica pentru parintele — Vatra Giorgica

In aceasta carte sunt cuprinse crampeie din viata unui om. Un om pe care l-am cunoscut si pe care l-am pretuit. Un om iubit de multi, un om cu un destin aparte, un om sensibil si bun. Un om despre care merita scrisa o carte. Un om care a slujit pe Dumnezeu si pe semenii sai, un preot al lui Hristos, un preot ortodox. In acesti ani sunt putine carti de acest fel. S-a vorbit mult despre preoti si despre preotie dar s-a scris putin. Omul veacului al 21- lea dupa Hristos nu mai pare sa inteleaga menirea preotului. Rostul acestei misiuni, acela de a conduce pe oameni spre rai, nu mai pare interesant pentru omul acestui veac. Oameni traiesc clipa, vesnicia pare foarte departe si neimportanta. Preotia, aceasta nobila misiune pare ca si-a pierdut sclipirea de odinioara. Motivele sunt numeroase si poate altadata ne vom opri asupra lor. Zbuciumul veacului pare sa fi lovit napraznic in aceasta lucrare. Cum ajunge un tanar sa aleaga calea preotiei? Care sunt sentimente-le sale in momentul Care este relatia cu superiorii ierarhici? Ce simte un preot cand este pensionat? Care sunt simtamintele unui preot bolnav de cancer? Sunt intrebari la care am incercat sa raspund.