Particule de univers — Luiza Radulescu

Daria \n Erai un strain, mi-ai devenit prieten si, mai apoi intregul meu univers. Mi-ai fost ancora. Mi-ai spus ca merit... M-ai facut sa cred ca m-ai ales pentru ca eram speciala. M-ai tinut de mana si ai dansat cu mine sub cerul liber. M-ai sarutat... Mi-ai dat speranta. M-ai facut sa cred ca miracolele se intampla. Trebuia sa stiu mai bine... Pentru ca atunci cand m-am trezit si realitatea a venit peste mine, visul in care eram impreuna si in care tu ma iubeai a disparut si impreuna... trei sferturi din inima mea. \n Adrian Am crezut ca pot sa aleg. Ca sunt stapanul propriului destin. Ca atunci cand o sa vina momentul, simtul datoriei o sa primeze. Erai o straina, mi-ai devenit prietena apoi intregul meu univers. Ai inceput sa ma vezi. Si de atunci am inceput sa stau ca pe ghimpi anticipand momentul in care masca o sa cada si in care o sa fiu nevoit sa aleg. Dar mi-am pus problema gresit de la bun inceput. Nu aveam cum sa aleg si nici masca nu avea cum sa cada. Pentru ca alegerea fusese de mult facuta, iar masca... nu existase niciodata...