Pacientul anonim — Vasile Muntenita

Ideea acestui volum s-a născut din dorința de a mă încadra, și eu, cu modestie, dar fără a reuși a mă dezbăra complet și de o oarece semeţie, în rândul celor care au încercat să răspundă cât mai personalizat la atât de notoriile întrebări: „cine suntem?”, „de unde venim?”, dar mai ales... „unde oare ne ducem?”. \n \n Nu vă entuziasmați prea tare, pentru că, până la urmă, nici eu nu am găsit suficiente resurse, rămânând, spre rușinea mea, tot la faza aceea de... a-mi da cu presupusu’. Nădăjduiesc totuși că poate istorioarele personajelor acestei cărți vor avea în ele suficiente pilde și provocări pentru a vă trezi interesul şi de a vă remodela sau reorienta anumite principii sau crezuri pe care le-ați avut până acum, sau poate, în aceeaşi măsură, doar pentru a vi le consolida. \n \n Dacă inițial am avut intenția să intitulez acest volum: Trei canalii, scrisul, dar și mersul acțiunii, m-au făcut să renunț și să rămân la ideea „anonimatului”. Asta și pentru că, printre cele peste opt miliarde de oameni care încă mai populează astăzi Pământul, dar și printre cele alte zeci de miliarde care s-au retras în veșnicie până acum, oricât de mari vedete sau notorietăți s-ar crede unii, tot nu ne-am putea considera altfel decât nişte simpli „pacienţi” anonimi, suferinzi de viaţă, o boală paradoxală, cu un sfârşit previzibil şi totuşi foarte incert. \n \n Această carte mi-am dorit să fie şi o scurtă monografie a trei epoci care se suprapun, şi prin care, ţărişoara noastră dragă, România, a trecut şi, din păcate, încă se mai chinuie să iasă... vie. Personajele mele, cele mai multe negative, sunt desigur imaginare, și tot imaginare sunt și poziţiile lor în societate. \n Celor mai multe le-am atribuit câteva din cele mai întâlnite vicii, gesturi și întâmplări, care ar părea la prima vedere greu de imaginat, dar cu care, în mod direct sau indirect, ne-am întâlnit cu toţii în viața de zi cu zi. Nici orașele sau satele în care se petrec acțiunile nu pot fi considerate ca fiind întru totul reale, chiar dacă, după denumiri sau descrieri, pe unele le-am putea identifica pe vreo hartă. Pe unul dintre cele trei personaje principale l-am preluat dintr-o nuvelă a unui alt volum al meu, și i-am continuat povestea vieţii, considerându-l, pentru epoca lui, un caz foarte reprezentativ. \n \n O altă epocă este reprezentată de un simplu țăran, iar cea de a treia de un politician. Pentru o mai corectă percepţie, și o încadrare cât mai reală în atmosfera, anturajul, dar și educaţia personajelor, am folosit un limbaj, poate, nu chiar întotdeauna academic. Asta şi pentru că, așa după cum veţi constata, nici personajele mele nu sunt chiar nişte... academicieni. Uneori, chiar în momentele celor mai încrâncenate, triste sau chiar monstruoase acţiuni, am strecurat printre rânduri şi firimituri de ironie sau umor de situaţie, încercând să detensionez starea cititorului şi să-l readuc în lumea reală. \n \n Dacă am reuşit sau nu, rămâne de verificat. Una peste alta, dacă veți avea bunăvoinţa să deosebiți realitatea de ficțiune, dar și fabulosul de fabulație, atunci, negreșit, vă veți bucura de o lectură plăcută, dar și interesantă.