Pachet 9 carti: Marii clasici - Ion Creanga, I.L. Caragiale, Mihai Eminescu, Ion Slavici — Ioan Slavici

Pachetul conține cărțile: • Amintiri din copilărie. Povești. Povestiri - Ion Creangă (344 pagini) • Momente. Schițe - I. L. Caragiale (192 pagini) • Nuvele - I. L. Caragiale (328 pagini) • Teatru - I. L. Caragiale (256 pagini) • Mara - Ioan Slavici (304 pagini) • Popa Tanda. Budulea Taichii. Moara cu noroc - Ioan Slavici (210 pagini) • Pădureanca - Ioan Slavici (144 pagini) • Poezii - Mihai Eminescu (304 pagini) • Proză - Mihai Eminescu (294 pagini) Amintiri din copilărie. Povești. Povestiri - Ion Creangă Păcală, Nică, tușa Marioara, moș Ion Roată sau moș Nichifor Coțcariul, Harap-Alb sau Spânul nu sunt doar manifestări umane tipice, purtătoare ale unei fizionomii istorice, mitologice, ci caractere general-umane, ce revin sistematic în peisajul ființei noastre românești. Lumea lui Creangă se construiește, prin acest destin asumat, ca o lume a terapiei inversului, prin substituirea anormalului cu normalul. Prin urmare, legea este instaurată prin caricatură, prin limbaj, deci, prin text. În interiorul poveștilor, dar și al Amintirilor din copilărie, se poate vorbi despre o retorică demonstrativă, argumentativă personală. - Lucian Pricop Momente. Schițe - I. L. Caragiale Inițial, prozele cuprinse în Momente au avut o relație privilegiată cu realitatea imediată, cu lumea românească trăitoare între 1870 și 1900. Treptat, această funcție de reprezentare, de transpunere a unui instantaneu s-a pierdut, accesul cititorilor la evenimentul în sine fiind estompat. Caragialesca este însă senzația că azi vedem aceste texte drept analize de adâncime pentru lumea noastră de după 2000. Efectul literaturii asupra societății poate fi măsurat, în consecință, și în gradul de influență pe care aceasta l-a avut asupra „caracterelor”, asupra românismului. Noi am ales să semănăm personajelor lui Caragiale, beneficiind de prezumția de literaturalitate a spațiului carpato-danubiano-pontic. - Lucian Pricop Nuvele - I. L. Caragiale La Caragiale, ca la mulți dintre scriitorii de astăzi, tragicul și fantasticul rezultă dintr-un conflict între Realitatea imediată și comedia fără sfârșit, care se repetă, ambele, acoperind monoton întreg câmpul vieții și nelăsând loc pentru tot ce nu-i asemenea lor. Comicul și fantasticul caragialian sunt compacte și unitare, nu cunosc fisură și, astfel, deformarea umanității atinge prin proporții tragicul. Orice s-ar spune, pivotul acestei arte nu stă în satisfacția, în încrederea liniștită că așa a fost întotdeauna lumea, că societatea în care trăiește autorul nu e mai rea decât altele. Odată cu I. L. Caragiale, „mutilarea” lumii, în ciuda aparențelor atașate valorilor tradiționale, se deschide mereu tragicului, pentru că e un teren aflat în imposibilitatea de a găsi o ieșire: un act uman care se exercită în gol. - Lucian Pricop Teatru - I. L. Caragiale Comedia cuvântului este generată pe fundalul social al unor trăsături etice sau fenomene general-umane: prostia, corupția, tâmpenia, vanitatea și necinstea, ba chiar și filantropia, suspiciunea și teama, ghinionul și năpasta, buimăceala și lenea. Cumplite drame sau chiar tragedii se profilează în torentul de cuvinte al personajelor, în plină comedie. Mara - Ioan Slavici Romanul Mara înfățișează chipul comun al văduvei care se descurcă în a oferi copiilor ei un trai mai bun prin strângerea unei mici averi, în vremea în care banul deschidea multe porți și te urca multe trepte pe scara socială. Romanul crește poveștile personajelor din jurul Marei, mai ales pe cele ale copiilor ei, cărora