Orizont imperfect — Ionel Tache

Totul a inceput cu foarte mult timp in urma, cand nu credeam ca voi alege sa public ceva. Mai intai, mi-am notat idei razlete, pasaje fara vreo legatura intre ele, fara personaje sau fir narativ. Probabil ca va intrebati de ce tocmai acum? Este simplu. Pentru ca acum am avut timpul necesar, linistea si intelepciunea de a crea ceva ce se apropie de ideea de literatura (asa sper). Orizont imperfect este o incercare de a introduce cititorul in viata de zi cu zi a personajelor principale, cu implinirile si iluziile lor. Personajele principale sunt mai profund portretizate deoarece in jurul lor se desfasoara toata actiunea, fiind exponentiale in interactiunea cu celelalte personaje mai putin creionate. Cele doua personaje oscileaza intre bucuria profunda a implinirii si desarte, inutile cautari a lucrului pretios pierdut, respectiv intre viata facila si goana aproape disperata in orizont, sperand ca nu va pierde singurul tren spre o implinire deplina. Realitatea este strict tangentiala cu imaginatia, intalnindu-se doar in cateva puncte necesare pentru a ancora totul intr-un timp real si necesar pentru a da veridicitate personajelor. Orizont imperfect nu este o carte greu de citit, care abunda in teme de psihanaliza, intrebari existentiale care sunt acum la moda. Nu. Pentru ca nu mi-am propus asta, dar nici nu as vrea sa credeti ca este o carte prea usoara, care sa nu dea de gandit, o carte pe care sa o abandonezi dupa primele pagini sau, si mai grav, sa o uiti pana a doua zi. Evident, Orizont imperfect nu are pretentia de a fi o carte perfecta - este totusi un debut literar -, avand plusuri si minusuri. Dar cred ca ar rezista unei critici nepartinitoare, desi nu se inscrie in curentul literar actual, care abunda de nume uriase cu opera durabila. Dar toate acestea numai Maria Sa Cititorul le va decide. Eu totusi sper ca veti citi cu placere Orizont imperfect si poate va fi o tema de meditatie pentru domniile voastre.