Opere complete 17: Dezvoltarea personalitatii — C.G. Jung

\nPentru cititorul volumelor din seria de Opere Complete ale lui Jung publicate deja de Editura Trei, prezentul volum, cel de-al XVII-lea, poate parea surprinzator. In timp ce volumele anterioare aveau un caracter marcat teoretic - principalele contributii psihanalitice si psihologice ale lui Jung, respectiv teoria arhetipurilor si teoria tipurilor psihologice, sunt continute in primul si cel de-al saselea volum -, Dezvoltarea personalitatii are un pronuntat caracter practic. Domeniul ales este cel al dezvoltarii personale prin educatie. Ca expresie a preocuparii sale, Jung participa la mai multe congrese internationale pentru educatie, unde isi expune ideile legate de importanta psihologiei analitice pentru dezvoltarea personala. In contextul mai larg al miscarii psihanalitice, interesul descoperitorului inconstientului colectiv pentru problemele pedagogiei nu constituie o exceptie. Dimpotriva, constatand ca radacinile nevrozei adultului se afla in disfunctiile relationarilor (educative) intrafamiliale din copilarie, psihanalistii perioadei inceputurilor au considerat pe buna dreptate ca profilaxia printr-o educatie modificata in sens permisiv este preferabila terapiei corective ulterioare. La Jung, perspectiva este mai generala, mai putin specializata. - Vasile Dem Zamfirescu \n \n … Este institutia initierilor sau a consacrarilor virile; la varsta pubertatii, adolescentul este dus in casa barbatilor sau intr-un alt loc de consacrare, unde este sistematic instrainat de familie. Totodata este initiat in tainele religioase si este situat intr-o lume complet noua, nu doar in ce priveste relatiile cu totul noi, dar si ca o personalitate noua, devenita un "quasi modo genitus". Initierea este adesea legata de tot felul de torturi, nu rareori de circumcizie si altele asemenea. Obiceiurile sunt fara indoiala stravechi si au lasat urme in inconstientul nostru, la fel ca multe alte trairi primitive. Ele au devenit aproape un mecanism instinctiv, asa incat si fara o necesitate exterioara se reproduc mereu de la sine, ca in cazul "botezului studentesc" sau in consacrarile studentilor americani care il depasesc pe acesta. Ele sunt ingropate in inconstient ca o imagine primordiala, ca un «arhetip», cum spune Augustin. - C. G. Jung \n \n