Nesupunerea civica si alte scrieri — Henry David Thoreau

Volumul de fata aduna laolalta cateva dintre scrierile de mici dimensiuni ale lui Henry David Thoreau, care au avut un impact foarte important atat in istoria Statelor Unite ale Americii, cat si peste tot in lume. Cel mai renumit eseu al autorului este, fara indoiala, Nesupunerea civica, eseu care a fost publicat pentru prima oara in 1849. Aflam ca cea mai buna guvernare este „cea care guverneaza cel mai putin”, ba chiar „deloc”. Deoarece votul natiunii nu are cum sa nu reflecte interesele unei majoritati, lasandu-le inevitabil neacoperite pe cele ale minoritatilor, este de preferat ca oamenii sa respecte mai degraba ce le dicteaza constiinta decat ce spun legile. Autorul insusi a preferat sa mearga la inchisoare decat sa plateasca niste taxe in care nu credea. Ideile lui au influentat miscarea de revolta nonviolenta initiata de Mahatma Gandhi, care a dus la dobandirea independentei Indiei. Tolstoi il citeaza adesea pe Thoreau, iar Martin Luther King Jr. ii datoreaza acestuia o parte din „visul” sau. In aceasta antologie veti mai putea citi, printre altele, si Pledoarie pentru Capitanul John Brown, minunatul eseu despre Prietenie, dar si fragmente pline de poezie din Jurnalul sau. Mai actuale decat oricand, scrierile lui Thoreau sustin asumarea responsabilitatii fiecarui individ in societate, dovedind prin fapte ca refuzul cetatenilor de a incuraja institutiile nedrepte poate duce la transformari radicale si de durata. Nu ti-am cerut niciodata permisiunea de a ma lasa sa te iubesc – am un drept. Te iubesc nu ca pe ceva particular si personal, care e al tau, ci ca pe ceva universal si demn de iubire, pe care l-am descoperit. O, cum ma gandesc la tine! Tu esti absolut bun – esti infinit de bun. Pot avea intotdeauna incredere in tine. Nu credeam ca natura umana e atat de bogata. Da-mi o sansa de a trai. - Prietenia Este oare democratia, asa cum o cunoastem, ultima imbunatatire posibila a guvernarii? Nu e oare cu putinta un pas mai departe catre recunoasterea si constituirea drepturilor omului? Nu va exista niciodata un stat cu adevarat liber si luminat pana cand Statul nu va ajunge sa-l recunoasca pe individ drept o putere mai inalta si independenta din care deriva intreaga lui putere si autoritate, tratandu-l in mod corespunzator. Imi place sa-mi imaginez cel putin un stat care isi poate permite sa fie drept cu toti oamenii si sa-l trateze pe individ cu respect ca pe un vecin, care chiar n-ar considera incompatibil cu linistea sa daca unii ar trai separat de el, fara sa se amestece in treburile lui si fara sa fie inglobati in el, indeplinindu-si toate obligatiile de vecini si concetateni. - Nesupunerea civica