Monoteismul si limbajul violentei — Jan Assmann

Odata cu dezvoltarea institutiilor religioase, istoricii cunosc si vechile fundamentalisme, impreuna cu formele lor de exprimare. Din zonele intunecate ale istoriei europene, in care a avut loc si dezvoltarea si accentuarea iluminismului, fac parte si Inchizitia, autodafe-urile, persecutia si uciderea unor oameni care aveau o alta convingere. Abia in epoca secularizarii, a Iluminismului si a Concordatului, crestinismul a devenit atat de bland si prietenos, asa cum il intalnim astazi in activitatea dedicata a institutiilor bisericesti, care militeaza, intre altele, pentru un tratament adecvat al imigrantilor si al celor fara adapost. Daca in lumea occidentala de astazi este deplansa uneori pierderea unor valori si idei, ar trebui sa ne gandim ca poate tocmai aceasta pierdere de adevar a fost cea care a pus fundamentele vitale pentru o civilizare a societatii in epoca moderna. Reprimarea utilizarii fortei si a violentei in limbaj si in fapta este o sarcina permanenta, aparent nelimitata, in societate si cultura. Numai daca reteaua intelectuala a studiilor culturale si a criticii culturii sunt strans legate intr-un spatiu public foarte larg, exista sansa de a impiedica inca de la inceput o evolutie negativa. Munca unor cercetatori ca Jan Assmann si a unor carti ca volumul de fata au, in acest context, o mare importanta.