Moarte pe credit — Louis-Ferdinand Celine

Această carte face parte din colecția Anansi Clasic. Într-un soi de Bildungsroman întors, Ferdinand, un doctor cinic și mizantrop care lucrează într-o clinică pariziană, își rememorează primii pași în viață, de la copilăria petrecută în mahalalele sordide ale orașului, între pisălogelile mamei și pandaliile tatălui, la încercările eșuate de a-și face un rost în negoț, urmate de călătoria într-o Anglie alienantă și, în sfârșit, de asocierea păguboasă cu excentricul inventator Courtial des Pereires. Prin ochii săi necruțători, se construiește astfel o lume grotescă, a rataților și a inadaptaților, a abjecției ca vocație și a ghinionului ca destin. Tribulațiile picarești ale tânărului Ferdinand, descrise cu umor negru în inconfundabilul staccato célinian, surprind needulcorat însuși haosul existenței, dând expresie unei experiențe umane definitorii pentru epoca modernă și, totodată, unei sensibilități profund originale, care avea să schimbe definitiv fața literaturii. \n \n Splendid, sălbatic. Cred cu toată convingerea că e cel mai mare scriitor al timpurilor noastre. - Henry Miller \n Îl citeam pe Céline, mâncam biscuiți, citeam și citeam și râdeam în hohote, gândindu-mă: „În sfârșit am găsit pe unul care scrie mai bine decât mine”. - Charles Bukowski Toți scriitorii îi sunt îndatorați lui Céline. Fiind atât de provocator, Céline a demonstrat că poate jumătate din totalitatea experienței noastre, jumătatea animală, a stat ascunsă până acum sub vălul bunelor maniere. Niciun scriitor cinstit nu va mai vrea vreodată să fie politicos. - Kurt Vonnegut Pentru Céline, ca și pentru Kafka și Rimbaud, nu mai e vorba să participi la marele concert al inteligenței. Nici să-ți aduci cărămizile ca să contribui la elaborarea unei conștiințe universale. Singura ambiție e ca, știind foarte bine care sunt scadențele, să rămâi viu, pe deplin viu, atât cu sufletul, cât și cu simțurile. - J. M. G. Le Clézio Pe vremea când Céline își scria primele romane, încă mai puteai să crezi în avangardă: erau lucruri importante de zis, cenzurate de tabuuri și prejudecăți. Azi, totul e permis, dar nu se mai aude nimic. Și totuși, vocea lui Céline răzbate până la noi: disprețuitoare, puternică, spurcată, plină de patetism și în ultimă instanță, cred, triumfătoare. - Will Self \n \n Traducere din limba franceză de Maria Ivanescu.