Metropole — Liviu Rebreanu

Concluzia cărții, ca un titlu edulcorat după gustul nostru, „Scumpa noastră Românie”…, accentuează misticismul naționalist, aducând drept rezolvare unică pentru viitorul nostru intervenția divină. Puțin comentată de critica literară, Metropole este unul dintre cazurile stranii de cărți ascunse deliberat, pentru a nu știrbi mitul fondatorului romanului românesc modern. - Lucian Pricop \n \n Metropole, cartea pe care Rebreanu o consacră mai multor călătorii prin capitalele occidentale, începe cu o afirmație firească de la autor pentru care omul este centrul tuturor preocupărilor literare: „În orice călătorie, mai important decât toate priveliștile, peisagiile și minunile naturii rămâne omul”. […] Realitatea concretă a acestui fel de a gândi și simți al oamenilor simpli este și ceea ce caută el să surprindă în cele trei călătorii la Berlin, Roma și la Paris, destul de diferite între ele, cum diferite erau și condițiile momentului (anii 1926 și 1927) și propriile tradiții. Dar primii oameni obișnuiți asupra cărora se exercită spiritul de observație al călătorului nu sunt cetățenii țărilor pe care le vizitează, ci chiar românii pe care îi întâlnește acolo, în primul rând cei care ne reprezentau ca diplomați în legațiile țării unde, ca persoană oficială în misiune, ca participant român la congrese internaționale, Rebreanu consideră că trebuie să facă o vizită de curtoazie. - Mircea Anghelescu