Jean Bart. Argonautul — Adrian G. Romila

Cred ca un scriitor trebuie mai degraba sa se adapteze la situatii, la intamplarile din viata sa, sa scoata din realitatea pe care o-ntalneste ce e mai bun, ce e demn de a ramane in scris si sa-i convinga pe eventualii sai cititori de un oarecare adevar al celor scrise. Nu sunt neaparat un adept al lui Taine si Gherea, nu sunt un socialist din categoria unui Ion Nadejde, desi adesea am fost asociat cu ei pentru ca am cochetat cu foi precum Viata romaneasca, Munca sau Contimporanul, am frecventat intalniri socialiste si am pledat cauza celor multi si amarati. Eu chiar cred ca mediul social in care un scriitor traieste ii influenteaza decisiv scrisul, chiar cred ca o opera literara reflecta in modul cel mai inalt tendintele epocii in care a fost scrisa, chiar cred ca o opera literara, ca orice opera de arta, trebuie sa transmita valori morale si spirituale care sa serveasca umanitatea, sa inalte sufletul cititorilor sau macar sa-i induioseze sau sa-i faca sa se gandeasca la anumite aspecte din viata care, poate, seamana cu ce li se intampla lor. Poate ca arta nu e asa de determinista si de pozitivista cum cred unii, poate ca ea nu trebuie pusa neaparat in slujba poporului precum ajutoarele sociale pentru nevoiasi, ea e in esenta o activitate imaginativa, iar imaginatia a fost mereu desprinsa in mare parte de realitate. Tristete in arta, da, dar nu pesimism. Spirit si ideal in arta, da, dar nu o metafizica total separata de lume. Imagini si formule frumoase in arta, da, dar nu obscuritate si frumusete de dragul frumusetii.