Iubito, te-am jucat la Poker! — Delia Mitroi

Poker, trafic de arme, doua clanuri rivale, femei frumoase, demne de cele mai prestigioase podiumuri din lume, barbati senzuali desprinsi parca din revistele Vogue, confruntari periculoase, dar si dialoguri savuroase si pline de umor, ce ar concura cu brio comicul de limbaj din piesele de teatru, comploturi, intrigi, victorii, capitulari, aliante si mai ales un pariu care genereaza o intreaga suita de evenimente dirijate de gelozii, compromisuri, sacrificii. Iubito, te-am jucat la Poker este romanul care canta dragostea printre arme si coduri de onoare ale Mafiei napoletane, este elogiul iubirii supreme pana la abnegatie, care trece dincolo de tradari, minciuni, rafuieli, si care ii transforma pana si pe gangsterii cei mai de temut ai crimei organizate in personaje capabile de cele mai tandre simtaminte. Triunghiurile amoroase, dragostea fraterna si filiala, banii, luxul si puterea, pasiunea, ura, uneori luptele corp la corp, toate fac parada pe scena unui Bucuresti care devine martor si complice de nadejde al personajelor, fiinte complexe si imprevizibile, al caror parcurs existential dau cititorului impresia deloc gresita de bildungsroman. Frivolitatea, pasiunea si uneori egoismul eroilor sunt admirabil compensate de inocenta si candoarea de care doar un copil poate da dovada, astfel ca multe dintre dialogurile memorabile sunt impecabil dozate prin interventiile micutei Sonia, care echilibreaza balanta si il induioseaza pana si pe Antonio Salamandra, il capo di tutti capi. Naratiunea e sinonima cu suspansul pur, actiunea e demna de o ecranizare de exceptie, iar romanul per total e ca un cocktail exotic pe care il savurezi cu pofta. Ori ca pe o femeie fatala. Iubito, te-am jucat la Poker! e romanul care nu te va lasa sa iti verifici Instagramul si care te va face sa inchizi Netflixul. - Andreea Neagu, filolog