Intre logica inimii si logica mintii

Despre constelatia Freud-Adler-Jung, cu psihologia lor abisala, nu s a scris la noi cu atata competenta...; lucrarea celebra a lui Ludwig Klages, Spiritul ca tagaduitor al sufletului, va fi cunoscuta abia prin relatarile de aici; asupra lui Nietzsche ca "precursor al psihologiei abisale" nu se scrisese inca defel... De cateva ori in cursul lucrarii sale, autorul se refera, ca la un egal al clasicilor sau al cvasiclasicilor comentati, la Blaga, ajungand chiar pana la a socoti, in legatura cu problemele inconstientului, ca procesul de trezire a constiintei filosofice la reprezentantii orientarilor abisale isi atinge punctul culminant la Blaga cu a sa "noologie abisala"... La fel va interesa, prin noutatea si siguranta interpretarii ei, incercarea intitulata "O superstitie a poporului roman in lumina etologiei". Folclorul si basmele noastre pot fi cercetate si altfel decat cu mijloacele etnografiei, mai ales in lumina ideilor veacului (inconstient colectiv, arhetip, psihologie abisala, simbolism), pe care un Mircea Eliade a stiut atat de bine sa le prefaca in instrumente de cunoastere si validare a culturilor folclorice. Autorul de fata, interpretand cu mijloace moderne o superstitie populara, reuseste sa gaseasca intelesuri in neintelesul folcloric. - Constantin Noica Daca exista intr-adevar o logica a inimii, cum gandea Pascal, atunci ambivalenta afectiva este unul dintre capitolele sale importante. Vechii moralisti au inregistrat fenomenul cu mult inainte de aparitia psihanalizei, dar formularile lor devin pe deplin transparente si se imbogatesc cu sensuri noi abia intr-o lectura psihanalitica. Asa cum reiese din Totem si tabu, Freud a descoperit topografia bietajata a ambivalentei afective prin studiul nevrozei obsesionale. Excesul de afectiune fata de o persoana apropiata, care se manifesta in aceasta disfunctie psihica, trebuie pus pe seama existentei unei dusmanii inconstiente inspirate de acelasi obiect uman. [...] Ca in atatea alte cazuri, Freud regaseste la oamenii sanatosi ceea ce a descoperit la cei bolnavi. - Vasile Dem. Zamfirescu In privinta existentei unui instinct al mortii, Konrad Lorenz, unul dintre parintii etologiei, laureat al premiului Nobel pentru cercetarile sale, isi exprima in mod categoric dezacordul: "Aceasta ipoteza straina biologiei este in ochii etologului nu numai inutila, ci si falsa". In cartea dedicata istoriei naturale a agresivitatii, de unde este extras acest citat, Lorenz nu mai considera necesar sa argumenteze falsitatea ipotezei freudiene, atat de evident i se pare neadevarul ei. Si totusi, de ce mor organismele vii, cum se explica faptul incontestabil ca imbatranirea si moartea exemplarelor unei specii se produc in urma actiunii unor cauze interne? - Vasile Dem. Zamfirescu