Intre doua lumi. Despre putere si neputinta in Iran — Natalie Amiri

Iranul este o tara a paradoxurilor. Nimic nu este ceea ce pare a fi. Printre acestea se include si faptul ca Iranul este societatea cu cea mai mare orientare pro-americana din regiune. In timp ce cursul politic al tarii este determinat de un sistem anti-american. Este vorba de o tara in care o femeie valoreaza doar jumatate dintr-un barbat in fata legii, dar in care 57% dintre studenti sunt femei. Femeile trebuie sa-si ascunda feminitatea in spatele valului, a chadorului sau hijabului, iar in acelasi timp consumul de produse cosmetice este cel mai mare din regiune, dupa Arabia Saudita. Multi membri ai familiei liderului revolutionar Ruhollah Khomeini au intrat intre timp in opozitie, sunt in exil, redusi la tacere sau ucisi. Hossein Shariatmadari, redactorul-sef al ziarului ultra-conservator Keyhan, reprezentant al liderului Revolutiei si opozant declarat al Acordului Nuclear, mi-a spus ca o apropiere fata de Occident trebuie impiedicata cu orice pret, asta in timp ce statea in fata computerului sau Apple. - Natalie Amiri \n \n N-am avut incotro. Trebuia sa ma tot intorc, in ciuda tuturor avertismentelor. Intre 2015 si 2020, timp de cinci ani, am relatat din Teheran in calitate de sefa a biroului local al televiziunii ARD. Am relatat inclusiv despre subiecte care sunt tabu in Republica Islamica precum executiile, consumul de droguri, despre femeile neinfricate si curajoase care luptau pentru drepturile lor, sau despre mercenarii afgani care fusesera recrutati de Garda Revolutionara si trimisi in Siria. Am relatat despre o societate cu doua vieti paralele - cea oficiala si cea interzisa. Fiecare poveste pe care voiam sa o spun venea la pachet cu palpitatii si cu sentimentul ca de data asta ma vor lua pe sus, ca de data asta nu voi scapa. Totodata, speram ca riscul sa merite, ca cei din Occident, care ma urmareau vor vedea Iranul dintr-o perspectiva diferita in urma reportajelor mele: uitati-va intr-acolo, ascultati! Vorbesc de lucruri despre care oamenii de aici nu o pot face. Pentru ca ei nu au doua pasapoarte, lucru pe eu il datorez tatalui meu iranian si mamei mele nemtoaice. Pentru ca ar fi inchisi imediat - fara punere sub acuzare, fara avocat. Mii de oameni au avut aceasta soarta. \n