Intoarcerea. De vorba cu tata

Oana Mihaela Savin e o scriitoare adevarata care descopera, in proza, deocamdata, rost(u)irea fiintei sale interioare, in Canada si la Luncani, in Grecia si la Veliko Tirnovo, oriunde i se lasa timp pentru un vis. - Ioan Holban \n Cartea scrisa de Oana Mihaela Savin Timpul meu de singuratate releva disponibilitati de scriitoare nascuta pentru asa ceva si nu ne indoim ca proiectele anuntate printre randuri de Jurnal (plasat intre sinceritatea discursului afectiv si nevoia de experiment literar care sa sustina prozele inserate) vorintari imaginea unei autoare de reala tinuta. - Constantin Dram \n \n Exercitiile stilistice spontane, cultivarea neostentativa a unor categorii estetice, luminarea cu intermitente a triunghiului: pact autobiografic - jurnal - confesiune, liminara sinceritate, realismul interior, simbolistica interogativa, densitatea ideatica (...) o includ pe Oana Mihaela Savin intr-o exceptionala familie de spirite ce a cultivat Jurnalul ca literatura. - Petre Isachi \n \n Scriitoarea isi tese foarte atent naratiunile cu mana sigura. Are un ascutit spirit de observatie, o privire lucida, descrie sugestiv situatii diverse, cu intorsaturi neasteptate, adevarate felii de viata, contureaza veridic personaje si nu-i scapa detaliile semnificative. - Carmen Mihalache \n Tonul scriiturii Timpul meu de singuratate este frust: fara zorzoane, fara tinichele metaforice. Totul este fara fard. Cred ca, brodand inteligent pe leitmotivul singuratatii, reflectand si asupra stiutului gand al lui Nietzsche, - Se poate aprecia calitatea unui om dupa cantitatea de singuratate pe care o poate suporta -, Oana Mihaela Savin ne va oferi si alte prilejuri pentru popasuri reflexive seducatoare. - Ion Fercu