Incotro, popor roman? — Dan Puric

De ce am scris acestă carte astăzi, tocmai acum, când în bezna lumii ce ne înconjoară oamenii nu mai văd și nu mai știu cum să trăiască de pe o zi pe alta, având cortina trasă parcă definitiv pe viitor? \n Oamenii înfricoșați ai vremurilor rătăcite și fără de Dumnezeu aleargă disperați care încotro în noul lagăr de concentrare, unde orice vocație de a trăi a dispărut, în fața strigătului mut dar dureros al simplei nevoi de a supraviețui! Și tocmai de ceea am scris această carte, tocmai acum, în vremurile triste ce ni s-au dat, ca s-o dăruiesc nu celor ce nu mai au timp să citească, să cugete și mai ales să-și trăiască o viață autentică, ci celor care, precum acest popor român de-a lungul existenței sale, când istoria i-a confiscat „timpul”, își vor găsi cu geniul creștin răstimpul existenței lor superioare. Acel timp nobil, în care el, poporul român, se detașa suveran de istoria nefastă, ca în locul rămas gol să-și refacă încet, sigur și mai ales, într-o profundă tăcere, drumul spre Dumnezeu. \n Am scris-o pentru acest popor nobil, care simte cu toată ființa lor că negura ce azi ne-a cuprins se va ridica, iar corabia sufletească a acestui neam, ca să ajungă la țărmul izbăvirii sale, va avea nevoie nu de pâinea zilei de „acum”, ci de cerul senin al adevărul!